Pius Servien Unul dintre fondatorii esteticii matematice  Data și locul nașterii 18 Martie 1902, București Data și locul morții 28 Ianuarie 1959, Paris Educație • Începe studiile la București, la Liceul „Gheorghe Lazăr”
• 1917-1920 – continuă studiile la Paris la Liceul „Saint-Louis”; susţine bacalaureatul în specialitățile matematică și filosofie.
• Se înscrie apoi la Sorbona, la Facultatea de litere, obţinând licenţa în 1925; frecventează în paralel cursuri de matematicã, fizică, chimie, radioactivitate etc.
• 1926-1927 – Se întoarce în România, pentru a-şi satisface serviciul militar, urmând cursurile Școlii de ofițeri de artilerie din Timișoara, după care revine la Paris.
• În anul 1930 obţine doctoratul la Sorbona cu teza „Ritmurile ca introducere fizică la estetică”.
Activitate • 1920 – Debutează cu volumul „Curgând clepsidra”, în care sunt reunite poezii de factură erotic-eminesciană.
• 1927 – La şapte ani de la apariţia primului volum de poezii, Servien publică o a doua carte – „Introducere la un mod de a fi”, lucrare apărută la Editura Scrisul Românesc.
• 1930 – Prin lucrările „Ritmurile drept introducere în estetică” şi „Limbajul ştiinţific”, Pius Servien e socotit matematician al structurilor sonore, ritmice şi precursorul poeticii matematice.
• 1937 – Devine membru al Academiei de Ştiinţe din România
• 1942 – Prin volumul „Orient” (Gallimard), volum având o postfaţă laudativă scrisă de Paul Valéry, Pius Servien oferă subtile nuanţe ale iubirii pure, a cărei dominantă este femininul. Este laureat la Institut de France.
• 1945-1953 – „Probabilităţi în fizică” (1945), „Probabilităţi şi Quanta” (1949), „Matematică şi Umanism” (1952), „Ştiinţă şi Poezie” (1952), „Science et Hasard” (1953) sunt lucrări de mare valoare ale gândirii obiectiv-ştiinţifice ale lui Pius Servien.
• 1948 – Devine cercetător la Centre National de Recherche Scientifique din Paris.
• 1958 – În volumul „Amour”, autorul părăseşte limbajul ştiinţific pentru a-şi desfăşura gândurile poetice sub haina muzicii, având drept temă reîntoarcerea în lumea eternă.
• 1958 – Volumul „Lieder” va elimina complet cuvântul, refugiindu-se în lumea înstelată, căutând acea contopire de sine cu întregul.
• 1975 – Cu volumul „Estetică. Muzică. Pictură. Poezie. Ştiinţă”, Servien se îndreaptă spre o estetică matematică, pitagoreică.
Povești care ne merg la suflet • Pius Servien este fiul astronomului român Nicolae Coculescu (fondator al Observatorului astronomic din Bucureşti, autor al unor importante rezultate de mecanică cerească). Pseudonimul Pius Servien este un pseudonim adoptat după stabilirea sa în Franţa, numele său iniţial fiind Piu Şerban Coculescu.
• Paul Claudel, după publicarea tezei de doctorat a lui Servien, îi făcea un portret spiritual: „Ingenios, subtil, riguros când trebuie, priceput în ştiinţele cele mai deosebite şi trecând fără sforţare de la elenism la înaltele matematici”.
• Paul Valéry, în postfaţa volumului Orient, remarca: „Orient nu este, prin urmare, decât poezie, în fervoarea, substanţa ameţitoare şi în rezonanţa căreia e imposibil să descoperi cea mai mică umbră a actului abstract al celui care analizează”.
Autori Legături utile |
Acasă
