Actriţă de o sensibilitate aparte, cu o desăvârşită plastică a mişcării
Data și locul nașterii
24 Decembrie 1854, Craiova
Data și locul morții
4 Iunie 1918, Iaşi
Educație
• Fiică a artiştilor Constantin Demetriad şi a Paulinei Stavrescu, creşte într-o atmosferă artistică, luând primele lecţii de actorie de la tatăl său.
• Studiază la Şcoala Centrală din Craiova.
• În 1879, la recomandarea lui Vasile Alecsandri şi a lui Ion Ghica, obţine o bursă regală la Paris, unde studiază arta dramatică cu profesorul Delaunay, împreună cu actorii Grigore Manolescu, viitorul ei soţ, Constantin I. Nottara şi Ştefan Iulian.
Activitate
• 1872 – debutează la vârsta de 18 ani la teatrul din Craiova, în trupa cunoscutului cupletist I.D. Ionescu.
• Se stabileşte în Iaşi, unde interpretează diverse roluri secundare pe scenele teatrelor ieşene.
• 1874 – Se mută în Bucuresti, unde este remarcată de scriitorul Ion Ghica, primul director al Teatrului Naţional din Capitală. Acesta îi oferă rolul principal din tragedia „Roma învinsă”, de A. Parodi, tradusă în versuri de I.L. Caragiale.
• 1877 – Începe să joace la Societatea Dramatică din Bucureşti.
• 1883 – Se întoarce în ţară după studiile de la Paris şi continuă să joace la Teatrul Naţional din Bucureşti şi din Iaşi.
• 1884 – Joacă personajul Ofeliei din opera shakespeariană „Hamlet” alături de Manolescu în rolul lui Hamlet.
• Interpretează mai multe roluri din piese cu succes răsunător, precum Julieta, Manolescu jucându-l pe Romeo, Iulia din „Ovidiu” şi Geta din „Fântâna Blanduziei” de Vasile Alecsandri, Zoe din „O scrisoare pierdută” şi Anca din „Năpasta” de I. L. Caragiale, Desdemona din „Othello” de William Shakespeare, Luiza din „Intrigă şi iubire” de Friedrich Schiller, Regina din „Ruy Blas”, Dona Sol din „Hernani” de Victor Hugo, alături de partenerii ei apropiaţi, Manolescu şi Nottara.
• 1903 – Îşi anunţă, amărâtă şi dezgustată, retragerea din lumea teatrului.
• 1911-1912 – Joacă în primul film românesc numit „Independenţa României”.
• În ultimii ani de viaţă, după Primul Război Mondial şi moartea partenerului ei Grigore Manolescu, actriţa s-a izolat, confruntându-se cu mari dificultăţi materiale.
• Marea artistă, creatoarea a peste 300 de roluri, a murit în sărăcie. A fost înmormântată în Cimitirul Eternitatea din Iaşi.
Povești care ne merg la suflet
• „Aristizza Romanescu nu a fost înzestrată numai cu un mare talent. De la ea până astăzi nicio altă actriţă, oricât de iubită şi apreciată, a teatrului românesc, în cei 30 de ani de carieră, nu a desfăşurat o activitate aşa de imensă prin intensitatea şi varietatea ei. Aristizza Romanescu a jucat aproape cu egal succes toate genurile de roluri, trecând de la comedia bufă la comedia de salon, de la melodramă la tragedie. A cântat şi vodeviluri, a interpretat teatrul liric, tragedia antică, precum şi teatrul românesc” (Lucia Sturdza-Bulandra).
• „De câte ori cassa nu făcea nici 150 de lei şi cu toate acestea jucam, fiindcă pentru altceva ne băteau inimile; jucam pe nimic, pentru glorie. De atunci m-am dezgustat. Sunt momente în cari ajung să cred că mi-a făcut cineva farmece; altfel cum s-ar lămuri că eu, entuziasta de altă dată, m-am întors de unde am plecat la începutul carierei: nu mai pot suferi teatrul. Aşa am ajuns.” (Paragraf din autobiografia „30 de ani: Amintiri”)
• Profesoară de declamaţie la Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti, Aristizza Romanescu a pledat pentru asumarea jocului realist de interpretare, pentru depăşirea artei declamatorii, romantice, su¬bliniind că un actor are nevoie de trei însuşiri: talent, gândire şi studiu.
• A fost profesoara unor mari actriţe, precum Maria Ventura, Lucia Sturdza Bulandra, Maria Filotti.
Acasă
