Marcel Iancu

Artist complex, ce revoluţionează tiparele artistice ale vremii

Data și locul nașterii

24 Mai 1895, București

Data și locul morții

21 Aprilie 1984, Ein Hod, Israel

Educație

• A studiat la şcoala Gheorghe Şincai şi la liceul Gheorghe Lazăr, unde i-a avut colegi pe Tristan Tzara şi Ion Vinea
• A studiat desenul şi pictura cu Iosif Iser
• 1915 – Începe să studieze arhitectura la Eidgenössische Technische Hochschule (ETH) în Zürich. I-a avut ca profesori pe arhitectul Karl Moser (1860-1936) şi pictorul Johann Jakob Graf (1860-1938), promotori ai modernismului în Elveţia, care i-au insuflat pasiunea pentru „unitatea artelor”.

Activitate

• 1912 – Ca elev de liceu, scoate împreună cu Tristan Tzara și Ion Vinea revista „Simbol”.
• 1916 – La Zurich face parte din celebrul grup Cabaret Voltaire şi înfiinţează curentul artistic Dada, împreună cu Hugo Ball, Jean Arp, Tristan Tzara, Hülsenbeck.
• 1919 – Ȋnfiinţează la Basel împreună cu Hans Arp și Alberto Giacometti grupul „Artiștii radicali”.
• 1921 – Se desparte de mişcarea dadaistă și de tendinţele suprarealiste.
• 1922 – Revine în România, devenind unul dintre promotorii artei de avangardă.
• 1924¬-1936 – Face parte din cercul condus de poetul Ion Vinea şi colaborează cu acesta în redacţia revistei Contimporanul, cea mai longevivă revistă de avngardă. Participă cu tablouri la expoziţii organizate împreună cu sculptorița Milița Petrașcu și pictorița Margareta Sterian.
• 1929-1932 – Se afiliază unor grupări avangardiste cu o componentă eterogenă, precum „Art Nouveau”.
• 1933-1937 – Se afiliază grupărilor „Grupul de artă” și „Criterion”.
• Înainte de cel de-al doilea război mondial, Marcel Iancu a lucrat ca arhitect. Împreună cu fratele său Iuliu a înfiinţat „Biroul de Studii Moderne” şi a proiectat multe clădiri moderne în Bucureşti, pe valea Prahovei sau pe malul Mării Negre.
• La sfârşitul anilor 30, publică împreună cu arhitecţii Horia Creangă și Octav Doicescu un manifest: „Către o arhitectură a Bucureştilor”, o adevarată pledoarie pentru o capitală modernă.
• 1941 – Ca urmare a legilor anti-evreieşti, pleacă în Palestina
• După înființarea statului Israel, se afirmă ca profesor și animator al vieții culturale.
• 1953 – Organizează grupul „Orizonturi noi” și o societate de creație artistică la Ein Hod

Povești care ne merg la suflet

Moştenirea lui Marcel Iancu
În istoria culturală occidentală, Marcel Iancu este cunoscut ca fondator al mişcării Dada, în România, Marcel Iancu este cunoscut în special ca şi creator al primelor clădiri moderniste, iar în Israel, Marcel Iancu este cunoscut pentru activitatea sa didactică şi de construcţie a vieţii culturale a Israelului, precum şi ca fondator al „coloniei artiştilor” de la Ein Hod.
Muzeul Janco-Dada, Ein Hod
La 20 km la sud de Haifa, nu departe de marea Mediterană, pe ruinele unui sat arăbesc (Ayn Hawd), situat pe o colină, la poalele muntelui Carmel, a fost înfiinţat în 1953 un sat de artişti, Ein Hod, unul dintre puţinele din lume. Acest sat s-a „născut” în urma insistenţelor lui Marcel Iancu, guvernul israelian din acele timpuri intenţionând să creeze un parc naţional în acele locuri. Odată cu primirea acordului, s-au mutat definitiv în acest sat artişti din toate domeniile artei: pictori, sculptori, poeţi şi scriitori, actori. În 1983 în Ein Hod s-a înfiinţat muzeul memorial denumit Janco-Dada.
Marcel Iancu şi Clara Haskil
Marcel Iancu a fost prieten cu pianista Clara Haskil, aceasta fiind subiectul primului desen publicat de Iancu, în 1912
Vila Jean Fuchs, „prima casă modernistă din Bucureşti”
Odată întors în ţară, Marcel Iancu începe să promoveze modernismul în arhitectură. Vila Jean Fuchs, din strada Negustori (azi foarte deteriorată), este, conform lui Iancu, „prima casă modernistă din Bucureşti” şi cea dintâi din ţară. Casa este primită cu scepticism de către locuitorii caselor vechi boiereşti, dar provoacă senzaţie. Criticile la adresa clădirii n-au întârziat să apară: „Vecinii nu se dumiresc de ce, în locul vechilor geamuri strămoşeşti, casa nouă are o fereastră care merge de la un capăt la altul al zidului, ca o vitrină de morgă. Ochiul de pod, de obicei pe acoperiş, e aici în triplu exemplar, ca nişte cabine clasa I de vapor transatlantic, iar garajul pare sucursala crematoriului central.“

Mai mult +

Marcel Iancu, „Arta mea şi sionismul”
• „Născut în frumoasa Românie, într-o familie de oameni înstăriţi, am avut fericirea de a mă forma într-un climat de libertate şi lumină spirituală. [...] Eram o fire sensibilă şi emotivă, un copil retras şi predispus la visare şi meditaţie. Din prima tinereţe, am încercat să mă formez singur, să caut, adică să înţeleg lumea înconjurătoare, să ajung la adevăr, să descopăr sensul vieţii. Existenţa oamenilor defavorizaţi, slabi, a muncitorilor săraci, a cerşetorilor mă îndurera şi, comparând-o cu buna stare a familiei noastre, îmi isca un sentiment de culpabilitate.”
• „Eram convins că artei îi revine misiunea de a îndrepta lucrurile, de a lecui rănile, de a întrona dreptatea, de a pune capăt suferinţelor şi a aduce pretutindeni bucuria.”
• „Ura şi dispreţul meu faţă de bestiile care au lovit atât de crunt poporul meu şi-au aflat, din chiar prima clipă de libertate, şi altă formă de manifestare. Posedam şi alte arme, ale omului de condei şi de artă. M-am apucat de scris şi am expus cu setea răzbunării. Desenam ca să denunţ demenţa, sadismul, bestialitatea unui întreg popor care, în secolul nostru, trăia în chiar inima a ceea ce numim – civilizata Europă. Desenam cu setea unui fugărit care goneşte disperat să-şi potolească setea şi să afle un refugiu.”
• „În ceasul când, om liber, mă aflam în ţara mea adevărată, am simţit, bineînţeles, nevoia de a lua arma în mînă, pentru a-mi apăra poporul şi a mă răzbuna.
• „Închei aici povestea unei vieţi – o viaţă care mi-a zguduit credinţa în valorile acceptate ale culturii şi civilizaţiei, care mi-a întărit convingerea că arta abstractă, practicată de mine, este singura astăzi viabilă, care m-a făcut să mă regăsesc pe mine însumi, aducându-mă în lumina Sionismului.”

Mai puțin -

Autori

  • Onofraşi Gianina-Elena

Legături utile

Marcel Iancu

Marcel Iancu, Cafe Concert

Marcel Iancu

Muzeul Janco-Dada, Ein Hod