Antim Ivireanul Cărturar şi ierarh martir al Ţării Româneşti  Data și locul nașterii 1650, Iviria (Georgia de astăzi) Data și locul morții 1716, în apropiere de Adrianopol Educație • A fost luat de tânăr în robie de către turci; după ce a fost eliberat a trăit în preajma Patriarhiei Ecumenice unde a învăţat sculptura în lemn, pictura, broderia, precum şi limbile greacă, arabă şi turcă.
• S-a călugărit sub numele de Antim şi a fost hirotonit ieromonah.
• 1689-1690 – Este adus de Constantin Brâncoveanu în Ţara Românească unde învaţă limbile română, slavonă, precum şi meşteşugul tiparului.
Activitate • 1691 – Devine conducătorul tiparniţei domneşti din Bucureşti.
• 1691-1694 – Lucrează la Tipografia Domnească unde tipăreşte patru cărţi.
• 1696 – Este numit egumen la Mănăstirea Snagov.
• 1696-1701 – Întemeiază o nouă tipografie la Mănăstirea Snagov unde reuşeşte să tipărească 15 cărţi, dintre care 5 în limba română.
• 1701 – Se reîntoarce la Bucureşti.
• 1701-1705 – Tipăreşte 15 cărţi.
• 1705 – La data de 16 martie este ales episcop de Vâlcea şi tipăreşte alte 9 cărţi la tipografia de la Mănăstirea Govora.
• 1708 – La data de 28 ianuarie devine mitropolitul Ungrovlahiei, urmând ca pe 22 februarie să fie înscăunat în această funcţie. Întemeiază o tipografie la Târgovişte unde tipareşte 18 cărţi.
• 1712 – Constantin Brâncoveanu îi cere să-şi dea demisia din cauza împotrivirii lui cu privire la asuprirea otomană, dar şi din cauza unor intrigi ale adversarilor săi, însă Antim şi-a dovedit nevinovăţia continuându-şi activitatea până în 1716.
• 1715 – A mutat tipografia de la Târgovişte, la Bucureşti unde au mai fost tipărite alte două cărţi greceşti.
• Este ctitorul mănăstirii cu hramul Toţi Sfinţii din Bucureşti, numită astăzi Mănăstirea Antim, zidită între anii 1713 şi 1715. Mai mult +
Tipărituri
• 1691 – „Învăţăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său”
• 1693 – „Evangheliarul greco-român”
• 1694 – „Psaltirea”
• 1697 – „Antoghionul”
• 1697 – „Evanghelia”
• 1698 – „Acatistul Născătoarei de Dumnezeu”
• 1699 – „Carte sau lumină”
• 1699 – „Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă”
• 1700 – „Învăţături creştineşti”
• 1701 – „Proschinitarul Sf. Munte Athos”
• 1701 – „Liturghierul greco-arab”
• 1701 – „Floarea darurilor”
• 1703 – „Noul Testament”
• 1705 – „Învăţătură pe scurt pentru taina pocăinţei”
• 1706 – „Tomul bucuriei”
• 1706 – „Liturghierul şi Evhologhionul„
• 1710 – „Învăţătură bisericească la cele mai trebuincioase şi mai de folos pentru învăţătura preoţilor”
• 1710 – „Psaltirea”
• 1712 – „Octoihul”
• 1713 – „Liturghierul”
• 1713 – „Evhologhionul”
• 1714 – „Capete de poruncă la toată ceata bisericească, pentru ca să păzească fieştecarele din preoţi şi din diaconi deplin şi cu cinste datoria hotarului său”
• 1714 – „Catavasierul”
Mai puțin - Povești care ne merg la suflet • A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1992, fiind prăznuit în fiecare an la 27 septembrie.
• „Antim e un orator excelent şi un stilist desăvârşit, are darul de a izbi imaginaţia, are suavitate şi exaltare lirică.” George Călinescu
• „Niciodată până atunci nu le-a fost dat celor de faţă, domn, boieri, episcopi şi preoţi, să asculte un cuvânt mai cald, mai înălţător, mai poetic, mai elocvent, ca cel pe care georgianul Antim l-a pronunţat în româneşte. Procedeele sale stilistice, comparaţiile şi metaforele, imaginile plastice şi epitetele îl aşază printre marii scriitori ai literaturii noastre medievale.”
• Mihail Sadoveanu consideră limba vorbită de Antim Ivireanul „poate cea mai frumoasă dintre a tuturor cărturarilor epocii.”
• „Dumnezeu iaste tată de obşte al tuturor. Pre toţ ne iubeşte ca pe nişte adevăraţi fii ai lui şi nu poate răbda milostivirea lui cea iubitoare de oameni să ne aflăm pururea în ticăloşii şi în nevoi, ce numai aşteaptă rugăciunea noastră; ia aminte să auză glasurile noastre; stă pururea cu urechile deşchise, pentru ca să ne asculte, îndată ce vom chiema numele Lui cel sfânt." Antim Ivireanul
• „Noi pohtim să ne ajute Dumnezeu şi să ne facă milă făr de a-L ruga.” Antim Ivireanul
• „După numirea primului domn fanariot, Nicolae Mavrocordat, în 1716, au început zile grele pentru bătrânul mitropolit. Învinuit că a intrat în legătura cu austriecii şi că ar fi uneltit împotriva domnului, a fost închis în temniţa palatului. A fost ţinut acolo mai multe săptămâni, cerându-i-se demisia. Refuzând să o dea, Mavrocordat a cerut patriarhului din Constantinopol să-l caterisească, lucru pe care acesta l-a şi făcut. În sentinţa de caterisire i s-au adus felurite învinuiri nedrepte, între care şi aceea că s-a ridicat împotriva "puterniciei împărăţiii" turceşti, pe baza cărora a fost scos din rândul arhiereilor şi călugărilor, urmând să fie închis pe viaţă în mănăstirea Sf. Ecaterina din Muntele Sinai. Această pedeapsă n-a mai ajuns să o facă, pentru că ostaşii care îl însoţeau spre Muntele Sinai l-au măcelarit, aruncându-i trupul în râul Tungia, lângă Adrianopol. Moartea lui s-a întâmplat în toamna anului 1716. În felul acesta şi-a sfârşit viaţa muceniceşte, ca şi binefăcătorul său, domnul Constantin Brâncoveanu.” Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu
Autori Bibliografie - „Istoria Bisericii Ortodoxe române” – Preot prof. dr. Mircea Păcurariu
Legături utile Sfântul Antim Ivireanul, Ierarhul fără de mormânt, emisiune TVR
Pagini de istorie – Sf. Antim Ivireanul
|
Acasă
