• 1920-1921 – numit din nou ministru de finanţe
• 1920 – îşi începe prodigioasa activitate în calitate diplomat căreia i se va consacra în exclusivitate, până la retragerea din viaţa politică.
o 20 aprilie – este numit prim-delegat la Conferinţa de Pace de la Paris, fiind unul dintre mediatorii de pace după Primul Rãzboi mondial.
o 4 iunie – Împreună cu Ioan Cantacuzino, semnează, din partea României, Tratatul de Pace de la Trianon, între Puterile Aliate și Asociate, prin care se recunoaște pe plan internaţional Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureşului cu România.
o 27 august – e numit, alături de Thoma Ionescu și Dimitrie Negulescu, delegat al României la Societatea Naţiunilor.
o 8 decembrie – semnează la Paris contractul definitiv prin care obţine din partea guvernului francez un important împrumut acordat României.
• 16 decembrie 1921 – este numit în calitate de trimis extraordinar și ministru plenipotenţiar al României la Londra, post pe care îl ocupă până în 1927
• 8 ianuarie 1927 – este ales vicepreședinte al Academiei Diplomatice Internaţionale de la Paris
• 1920 - 1936 – delegat permanent la sesiunile Adunării Societăţii Naţiunilor și la lucrările majoritaţii sesiunilor Consiliului Ligii
• 1930-1931 – a fost ales, de două ori consecutiv, președinte al Ligii Naţiunilor din Geneva, ceea ce nu s-a mai întâmplat nimănui; este numit membru al Curţii Permanente de Arbitraj de la Haga
Distincţii obţinute de-a lungul activităţii
• Membru al Academiei Române
• Doctor “honoris causa” al universităţilor din Atena și Bratislava
• Președinte al Academiei Diplomatice Internaţionale
• Președinte de onoare al Comitetului român de la Conferinţa universală pentru Pace

• Datorită talentului său diplomatic de excepţie, cât și a contribuţiei sale la cauza păcii în Europa, Titulescu a fost supranumit ministru al Europei, rămânând un simbol veşnic al României în Europa
• Vorbea fluent mai multe limbi străine și, încă de timpuriu, s-a impus prin elocinţa, eleganţa discursului, ușurinţa de a-şi expune părerile şi mai ales pentru sinceritatea şi determinarea de a-şi urmări principiile şi de a le transpune în acţiuni.
• Puţini cunosc faptul că persoana care l-a încurajat, l-a susţinut şi l-a ajutat să-şi conceapă discursurile a fost chiar soţia sa, Ecaterina. Aceasta s-a evidenţiat prin firea luptătoare pe care a afişat-o împotriva regimului comunist, dar şi prin frumuseţe şi eleganţă. Despre soţia lui Nicolae Titulescu, istoricul craiovean Toma Rădulescu spune că aceasta provenea dintr-o familie de boieri din Roşiorii de Vede şi era considerată un arbitru al eleganţei. „Era alături de soţul său când acesta concepea discursurile şi s-a numărat printre cei care au demascat politica comunistă. A murit la câţiva ani după Nicolae Titulescu, iar în testamentul său a specificat faptul ca rămăşiţele lor pământeşti să nu fie aduse în România decât după căderea regimului comunist. S-a respectat dorinţa acesteia, numai că în ţară au fost aduse doar cele ale lui Nicolae Titulescu”, a spus istoricul Toma Rădulescu.
Din cuvintele lui memorabile amintim:
• “Destinul e scuza celor slabi şi opera celor tari.”
• “Idealul este în sine o realitate în devenire.”
• “Orice cauză pledată pe un ton mai sus decât cel normal este dinainte pierdută.”
• “Sentimentul de încredere este condiţia esenţială a oricărei munci productive.”
• “Greutăţile creează adevărata frăţie a naţiunilor.”
• “Politica externă a unei ţări se face prin aprecierea raţională a punctului de vedere naţional, prin fermă şi demnă apărare a lui în cadrul internaţional, iar nu prin iscălituri date din teama de a te diferenţia, iscălituri care pot să vrăjească azi, dar care leagă mâine.”
• “Sentimentul naţional este cel care asigură existenţa popoarelor.”