• 1834 – În biserica catedrală din Carloviţ este înaintat diacon, spunând: „Pe românii transilvăneni, din adâncul lor somn (vreau) să îi trezesc şi cu voia către tot ce e adevărat, plăcut şi drept să îi îndrumez”.
• 1846 – Este numit vicar general la Sibiu.
• 1847 – În „Biserica dintre români” din Turda este ales episcop al Bisericii Ortodoxe.
• 1848 – Prezidează, împreună cu episcopul greco-catolic Ioan Lemeni, Adunarea de la Blaj. În fruntea unei delegaţii, duce petiţia de la Blaj la Viena, împăratului Franz Joseph. În acelaşi an, este numit episcop ortodox al Ardealului de către împăratul Ferdinand al V-lea al Austriei.
• 1850 – Organizează un congres bisericesc la Sibiu la care participă şi Avram Iancu. În acelaşi an, deschide la Sibiu Tipografia eparhială.
• 1854 – Din acest an organizează peste 800 de şcoli primare confesionale.
• 1855 – reorganizează învăţământul teologic din Sibiu sub forma unui Institut de teologie şi pedagogie şi care poartă numele de Seminarul Andreian.
• 1870 – Andrei Şaguna dăruieşte Şcolii din Brad suma de 2000 de fl. În acelaşi an, din îndemnul său, sunt tipărite 25 de titluri de manuale şcolare si sprijină ideea lui Ioan Puşcariu de a înfiinţa ASTRA (Asociaţia Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român), Andrei Şaguna fiind ales primul preşedinte al acestei asociaţii.
• 1873 – În ziua de 28 iunie 1873, Mitropolitul Andrei Şaguna adoarme în Domnul, fiind îngropat, în chip smerit, lângă Biserica Sfânta Treime, din comuna Răşinari, judeţul Sibiu, precum a lăsat scris în testament. Slujba de înmormântare a fost săvârşită de un singur preot, precum şi-a dorit, şi anume de ieromonahul Gherman Bogdan, duhovnicul său.
Scrieri
• Cunoştinţe folositoare despre treburile căsătoriilor, spre folosul Preoţimei şi al Scaunelor protopopesci. Olmütz, 1854.
• Teologia dogmatică, scoasă din manuscrisul preacuviosului părinte archimandrit Ioan Raics, şi prescurt întocmită spre întrebuinţare în şcolile clericale de legea greco-răsăriteană. Olmütz, 1854.
• Manual de teologie morală creştinească pentru întrebuinţarea preoţimei şi aclericilor greco-răsăriteni revăzut şi retipărit sub privegherea şi cu binecuvântarea esc. sale doma. Olmütz, 1855.
• Contra lui Hiliad biblicist din 1858. Olmütz, 1858.

• Încă pe când era vicar, arhimandritul Andrei Şaguna şi-a început activitatea de păstor, îndemnând preoţii să aibă viaţă morală şi să păstorească bine turma lui Hristos. Iată primele sale sfaturi adresate preoţilor din Transilvania:
• „Fiecare preot să umble în reverendă, nu numai când are a săvârşi vreo slujbă, ci şi când va veni la cetate sau va merge la mai-marii lui”;
• „Nici un preot să nu îndrăznească a-şi rade barba, iar părul să şi-l pieptene înapoi”;
• „De la cercetarea jocurilor şi a cârciumilor şi de la orice vorbe vătămătoare cinului preoţesc să se contenească”;
• „Negustorie a face sau a umbla în persoană după alte câştiguri să înceteze de tot”;
• „Pentru ca fiecare preot după cuviinţă să-şi poată împlini datoriile sale, tot insul să se îndeletnicească în citirea Sfintei Scripturi şi a Sfinţilor Părinţi. Să citească şi să înveţe catehismul pe de rost şi, câştigându-şi folositoare cunoştinţe, să fie în stare a cuvânta din timp către popor cu spor şi cu folos şi a-i putea arăta calea către fapte bune, spre care sfârşit se cuvine să aibă o viaţă neprihănită, purtare bună întru toate şi în tot locul, ca o trâmbiţă bine răsunătoare, să deştepte pe toţi spre cucernicia cea adevărat creştină şi spre frica lui Dumnezeu. ”
• În Epistolia de învăţătură către parohialnica preoţime iarăşi învăţa, zicând:
• „Să se silească fiecare preot a povăţui poporul să părăsească deprinderile rele, să nu facă nuntă în post, să se lase de căsătoriile între rudenii şi să se ferească de cheltuielile zadarnice, de risipa de mâncare şi băutură ce au obiceiul a face cu prilejul nunţilor. ”
• În ziua hirotoniei sale în arhiereu, episcopul Andrei Şaguna a rostit aceste cuvinte: „Cea mai mare parte a vieţii mele pururea în osteneală mi-a fost şi îmi va fi. Dar şi cea mai mare bucurie mi-a fost şi îmi va fi şi în viitor a învinge toate piedicile. Cred cu tărie că, fiind umbrit de puternicul scut al lui Dumnezeu, voi putea îndeplini scopul vieţii mele întregi, ca pe românii ardeleni din adâncul lor somn să-i deştept şi cu voia să-i trag către tot ce este adevărat, sfânt şi bun.”
Aprecieri critice
„Şaguna a fost un dangăt de clopot care a trezit din amorţire conştiinţe şi destine, a redat speranţe şi vigoare, a pus plugul în brazdă şi a dezţelenit ceea ce ameninţa să devină pârloagă.” (Antonie Plămădeală)