Ion Voicu

Violonist şi dirijor de geniu

Data și locul nașterii

8 Octombrie 1923, Bucureşti

Data și locul morții

24 Februarie 1997, Bucureşti

Educație

• Ion Voicu s-a nǎscut într-o familie de muzicieni: bunicul sǎu, Nicolae Voicu, fusese violoncelist, iar tatǎl sǎu, Ştefan Voicu, a cântat la vioarǎ şi contrabas.
• 1927 – Ion Voicu a primit cadou de Paşte prima sa vioarǎ, la vârsta de patru ani Ion Voicu îşi dorea o vioarǎ, iar de Paşte chiar avea sǎ primescǎ un asemenea cadou. Încântat peste mǎsurǎ de cadoul primit, tânǎrul Voicu nu s-a desprins de vioarǎ toatǎ ziua, iar pânǎ seara a reuşit sǎ reproducǎ toate meelodiile pe care le cunoştea. Impresionatǎ de talentul acestuia, mama lui Ion Voicu i-a angajat ca profesor de vioarǎ un student de la Conservator. Dupǎ câţiva ani studentul s-a declarat depǎşit şi le-a recomandat pǎrinţilor sǎ îi gǎseascǎ un profesor mai bun. Printre cei care l-au iniţiat pe Ion Voicu în studiul viorii s-au aflat Garabet Avakian şi Vasile Filip, iar la vârsta de 14 ani acesta a dat examenul de admitere la „Academia Regalǎ de Muzicǎ”, unde a intrat direct în anul cinci.

Mai mult +

• 1940 – Fiind admis la „Academia Regalǎ de Muzicǎ” din Bucureşti, a reuşit sǎ absolve cursurile, care durau şapte ani, în doar trei ani, în 1940. Constantin Niculesu a fost profesorul şi îndrumǎtorul lui.
• 1946 – A fost organizat la Bucureşti un concurs muzical de catre Sir Yehudi Menuhin, unde Ion Voicu a obţinut primul loc.
• 1954 – Tânǎrul Voicu a studiat la Conservatorul „Ceaikovski” cu violonişti celebri ca George Enescu şi David Oistrakh.

Mai puțin -

Activitate

• Ion Voicu a susţinut concerte cu orchestre celebre, precum „Filarmonica din Berlin” şi „Orchestra Simfonicǎ” din Londra. În acelaşi timp, a fost profesor la instituţii faimoase, precum „International Mozarteum Academy” din Salzburg, Conservatorul din Paris, „International Menuhin Academy”, totodatǎ fiind şi membru al unor prestigioase organizaţii muzicale internaţionale.
• Primul sǎu loc de muncǎ a fost cel de violonist în „Orchestra Naţionalǎ Radio” , dirijatǎ de celebrul dirijor olandez Willem Mengelberg.
• În timpul carierei sale, Ion Voicu a devenit faimos datoritǎ celor peste 100 de LP-uri (placǎ de patefon cu înregistrǎri pe ambele feţe, cu o duratǎ de audiţie de aproximativ 30 de minute) şi CD-uri cu înregistrǎri ale concertelor sale. De la opere uitate şi readuse în actualitate, pânǎ la lucrǎri noi, scrise special pentru el de compozitori români şi strǎini, din repertoriul lui Voicu nu a lipsit nimic. A cântat alǎturi de Yehudi Menuhin, David Oistrakh, Leonid Kogan sau Igor Oistrah.
• 1969 – A fondat şi dirijat „Orchestra de camerǎ” din Bucureşti, cunoscutǎ în întreaga Europǎ şi prezentǎ la cele mai importante festivaluri muzicale internaţionale. Aceasta este condusǎ în prezent de fiul sǎu, Mǎdǎlin Voicu.
• A concertat pe cele mai mari scene ale lumii (Royal Albert Hall si Wigmore Hall din Londra, Scala din Milano, Carnegie Hall din New York, Teatro Colòn din Buenos Aires, Musikverein si Konzerthaus din Viena etc.), în compania celor mai renumite orchestre (Berliner Philarmoniker, London Symphony Orchestra, Gewandhaus din Leipzig, Orchestra Filarmonica din Tokio, orchestrele simfonice din Cincinatti, Seattle, Baltimore, Los Angeles, Dresda, München etc.) şi a colaborat cu eminenţi muzicieni: Yehudi Menuhin, Isaac Stern, Henryk Szering, Monique Haas, Christoph Eschenbach, Sergiu Celibidache, John Barbiroli, Antal Dorati, Vàclav Neumann, André Cluytens.

Mai mult +

• Ion Voicu a fost directorul Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti timp de zece ani.
Premii
• 1956 – Maestrul Voicu a primit de la Statul român o vioarǎ „Stradivarius”, fabricatǎ în anul1702, care a aparţinut lui Joseph Joachim. Ion Voicu a fost primul violonist român care a cântat la o vioarǎ „Stradivarius”. Vioara „Stradivarius” a fost achiziţionată de statul român, în 29 august 1956, de la firma Henry Werro, la preţul de 80.000 de franci elveţieni. La 7 septembrie 1956, Ministerul Culturii şi Ion Voicu au încheiat un contract de comodat care avea ca obiectiv darea în folosinţǎ a viorii.
• 1964 – Solistului Ion Voicu i s-a acordat titlul de „Artist al Poporului” prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964, pentru merite deosebite în activitatea desfăşuratǎ în domeniul teatrului, muzicii şi artelor plastice.
• Medalia de Aur a Academiei Franceze
• Diploma de Onoare a Fundaţiei “Eugène Ysaye”
• Premiul Academiei Române
• Diploma de Onoare a Ministerului Culturii
• Premiul de Excelenţă al Uniunii Interpreţilor, Coregrafilor şi Criticilor din România.

Mai puțin -

Povești care ne merg la suflet

• Pe vremea când lucra la „Orchestra Naţionalǎ Radio”, dirijatǎ de celebrul dirijor olandez Willem Mengelberg, Ion Voicu nu i-a fǎcut o impresie plǎcutǎ celebrului dirijor, deoarece în timpul repetiţiilor, acesta cunoştea foarte bine lucrarea şi se foia pe scaun, motiv pentru care Willem Mengelberg a vrut sǎ îl dea afarǎ. La rugǎminţile directorului „Orchestrei Radio”, de a-l asculta pe Voicu cântând o piesǎ, Mengelberg a afirmat: „Acum înţeleg, el nu e fǎcut sǎ fie component al unei orchestre. Este fǎcut pentru o carierǎ solisticǎ.”

Autori

  • Alexa Geo Gabriel

Bibliografie

  • „Enciclopedia Universalǎ Britannica” (2010), Ion Voicu – volumul 16, editura „Litera”
  • „Dicţionar Enciclopedic” (2009), Ion Voicu – volumul 7, Editura „Enciclopedicǎ”

Legături utile