Dimitrie Alexandru Sturdza

Om politic, istoric, economist, membru al Academiei Române

Data și locul nașterii

10 Martie 1833, Miclăuşeni, judeţul Iaşi

Data și locul morții

8 Octombrie 1914, Bucureşti

Educație

• A fost educat la Academia Mihăileană.
• Studiile universitare şi le-a continuat în Germania, în oraşele Berlin, Jena, München, Freiburg, Göttingen şi Bonn.

Activitate

• 1857 – Îşi începe cariera politică în calitate de secretar al Divanului ad-hoc din Moldova şi al Căimăcămiei de Trei.
• După Unire, domnitorul Alexandru Ioan Cuza îl alege ca secretar personal al său, în scurt timp Sturdza devenindu-i adversar.
• 1860 – În decembrie, Dimitrie Sturdza începe să publice articole împotriva lui Cuza în gazeta „Steaua Dunării”, urmând să fie judecat şi condamnat la surghiun într-o mănăstire.
• Ocupă funcţia de ministru al Lucrărilor publice în guvernul Panu de la Iaşi, revenind în politică.
• 1866 – Activează în „monstruoasa coaliţie” şi participă la înlăturarea domnitorului Cuza din fruntea statului (11 februarie)
• Dimitrie Sturdza activează în Reprezentanţa Naţională după venirea lui Carol I şi este titularul câtorva ministere în mai multe guverne liberale: Agricultură, Comerţ şi Lucrări Publice.
• 3 decembrie 1868-18 decembrie 1870 – Este trimis totodată ca agent diplomatic al României la Constantinopol.
• Publică în presa străină câteva articole injurioase la adresa domnitorului, devenind, treptat, şi anticarlist.
• 24 mai 1875 – Sturdza a fost membru fondator al Partidului Naţional Liberal, iar Brătianu va ocupa portofoliul câtorva ministere pe parcursul guvernării.

Mai mult +

• Politicianul român va fi delegat să se implice direct în rezolvarea unei probleme, Strousberg, legată de concesionarea construcţiei de căi ferate către consorţiul german, remarcându-se astfel în portofoliul Ministerului Finanţelor.
• 1879 – Au avut loc mai multe întrevederi diplomatice între ministrul de Finanţe român şi cancelarul german Otto von Bismarck, cu privire la răscumpărarea căilor ferate de la „Societatea acţionarilor”.
• 1880 – Cancelarul, alături de Dimitrie Sturdza, leagă recunoaşterea Independenţei României de problema căilor ferate, astfel situaţia sfârşindu-se cu încheierea unei convenţii şi cu răscumpărarea tuturor căilor ferate române de către stat, care intră în administrarea guvernului.
• Ca om politic, Sturdza era de părere că orice proiect trebuie să corespundă realităţii.
• 1892 -1908 – Acesta a asigurat „interimatul” şi „şi-a făcut treaba” de la Ion Brătianu-tatăl la Ion Brătianu-fiul, devenind preşedintele Partidului Naţional Liberal în urma morţii fraţilor Brătianu.
• Sturdza, în calitate de preşedinte al PNL, va fi desemnat de patru ori să formeze un Consiliu de miniştri, ocupând şi portofoliul altor ministere de însemnătate.
• A semnat, de asemenea, ca ministru de Externe, un protocol de prelungire a Tratatului secret de alianţă dintre România şi Austro-Ungaria cu prilejul vizitei la Bucureşti a împăratului Franz Josef I.
• Spre sfârşitul activităţii politice, Eugeniu Carada, guvernatorul Băncii Naţionale, care vedea în Ionel Brătianu un viitor mare om politic al României, a format o grupare denumită „Oculta”, care acţiona pentru înlăturarea lui Sturdza de la conducerea Partidului Naţional Liberal.
• În octombrie 1908, se anunţă în mod oficial că primul ministru este grav bolnav, Sturdza ajungând astfel din cauza torturilor lui Carada.
• 27 decembrie 1908 – În urma renunţării la funcţia de prim ministru, a avut loc o şedinţă la care au luat parte preşedinţii Corpurilor legiuitoare, pentru a se hotărî succesorul lui Sturdza.
• Mihail Pherekyde, fiind cel mai vechi fundaş liberal, urma să devină noul prim ministru, însă acesta îl propune la rândul său pe I. C. Brătianu, care cumula în opinia sa „talentul, hărnicia, tinereţea şi un nume simbolic pentru România”.
• 11 ianuarie 1909 – I. C. Brătianu a fost desemnat în funcţia de preşedinte al partidului la Congresul PNL.

Mai puțin -

Povești care ne merg la suflet

• Fiind o personalitate a secolului XIX-XX, Dimitrie Alexandru Sturdza a reuşit să atragă atenţia prin felul său de a fi şi prin reuşitele sale, astfel apărând şi o carte despre el, intitulată „PERSONALITATEA OMULUI POLITIC DIMITRIE A. STRUDZA”, redactată de Mihaela Damean.
• „Numismatica a fost printre primele sale preocupări, care l-au propulsat şi în cercul literar al Junimii de la Iaşi, însă pentru scurtă vreme. A adunat o colecţie impresionantă de monede, medalii, decoraţii, fiind bine cunoscut printre specialişti. A publicat lucrări de specialitate „Numismatica Română” şi „Bibliografia numismaticei române”, după cum a pus bazele Societăţii Numismatice Române , al cărei preşedinte de onoare a fost. A colecţionat cu asiduitate documente istorice şi cărţi rare, pe care le va dona treptat bibliotecii Academiei Române. Multe documente le-a valorificat el însuşi prin publicare, fiind iniţiatorul cunoscutei colecţii Acte şi documente relative la istoria renaşterii României, în zece volume, şi continuator al colecţiei Hurmuzaki. Se va stinge din viaţă la 8/21 octombrie 1914, în locuinţa sa din Str. Mercur (astăzi Str. Pictor Artur Verona nr.12), la vârsta de 81 de ani, după o lungă şi grea suferinţă, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti. Dimitrie A. Sturdza a lăsat o puternică impresie asupra contemporanilor. A avut multe calităţi puse în slujba renaşterii naţionale cu devotament şi onestitate, câştigându-şi un loc binemeritat în panteonul făuritorilor României moderne.”, scrie Mihaela Damean.

Autori

  • Arhip Alexandra Mihaela

Legături utile