Eudoxiu Hurmuzachi

Istoric şi om politic român, luptător pentru drepturile românilor din Bucovina

Data și locul nașterii

29 Septembrie 1812, Cernăuca, Cernăuţi

Data și locul morții

29 Ianuarie 1874, Cernăuţi

Educație

• Eudoxiu Hurmuzachi se înscrie la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii din Viena, absolvind-o în 1835.

Activitate

• Încă de când era student la Viena, Eudoxiu Hurmuzachi a cules şi a copiat, din arhivele Imperiului Habsburgic sau de la Constantinopol, peste 3000 de documente, care au adus o luminǎ nouǎ în multe fapte controversate din istoria românilor, pe care le-a publicat în cartea sa “ Fragmente zur Geschichte der Rumänen”. Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii a publicat cartea, între anii 1878 şi 1886, în 7 volume care îi poartǎ numele.
• S-a afirmat activ în cadrul Revoluţiei din 1848, fiind animat de puternice sentimente patriotice, ale dragostei neţărmuite pentru neamul românesc, pentru limba şi cultura strămoşească.
• În 1848, Eudoxiu Hurmuzachi a format un comitet de acţiune, compus din boieri români şi profesori de la Institutul Teologic, care a căutat să lumineze poporul subjugat, construind şcoli în care se vorbea limba română.
• În martie 1848, împreună cu un grup de intelectuali şi studenţi din Viena, a luptat pentru obţinerea unei Constituţii.
• În iunie 1848 a compus un memoriu, în limba germană, adresat împaratului Imperiului Habsburgic şi însoţit de o motivare, în care formulează 12 dorinţe ale Bucovinei (o cameră provincială cu reprezentaţi aleşi din toate mediile sociale, administraţie provincială proprie, conservarea naţionalităţii prin costruirea şcolilor primare, alegerea episcopului ortodox printr-un congres bisericesc şi alte revendicări cu caracter economic, cultural şi politic)
• Împreună cu fraţii săi, Alecu şi Gheorghe Hurmuzachi, a pus bazele revistei ,,Bucovina” (16 octombrie 1848-2 octombrie 1850), o gazetă românească pentru politică, religie şi literatură, un simbol al unitaţii naţionale a tuturor românilor şi o tribună de propagare a ideilor democratice şi liberale, criticând deschis regimul politic şi situaţia social-economicǎ.
• A ajutat la fondarea „Societăţii pentru literatura şi cultura română”, mai târziu aceasta devenind Academia Romanǎ, ce încuraja scrierea cărţilor, prin premii acordate autorilor şi prin publicarea cǎrtilor în limba română.
• În 1861 a fost ales ca membru în dieta Bucovinei şi Reichsratul austriac, alǎturi de Mitropolitul Vladimir Repta, Ion Nistor, Iancu Flondor, Dionisie Bejan, Vasile Bodnǎrescu, Dimitrie Bucevschi, Radu Sbiera , în 1864-1870, iar în 1872-1874 a fost numit căpitan al ţării.
• La 20 februarie 1873 a primit tilul de baron de la împaratul austriac Franz Joseph I pentru meritele sale ca mareşal al Bucovinei.

Povești care ne merg la suflet

• Boierii români ce intrau în legătură cu boierii poloni îşi pierdeau limba şi conştiinţa de sine românească. Eudoxiu Hurmuzachi şi-a menţinut fermitatea şi demnitatea naţională în faţa tendinţei de germanizare şi polonizare, acţionând pe diverse planuri pentru păstrarea caracteristicilor româneşti din zona Bucovinei.
• A luptat pentru drepturile românilor din Bucovina sub deviza „Unirea românilor e un ideal şi o ţintă pe care o vor urmări românii totdeauna şi în veci, în tot momentul şi în toate împrejurările. Bucovina trebuie restituită Patriei!”
• Datorită luptei hotărâte a românilor, conduşi de fraţii Hurmuzachi, prin Constituţia din 4 martie 1849, adoptată de Parlamentul din Viena, Bucovina a fost decretată provincie autonomă.
• În casa familiei din Cenăuţi au fost adăpostiţi cei mai distinşi oameni ai Moldovei (domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Alecu Russo, Costache Negri, Vasile Alecsandri, Aron Pumnul, Mihail Kogălniceanu etc.). Se poate spune că sufletul unitar românesc s-a născut în casa Hurmuzăchiştilor.
• „Prin gândirea şi acţiunile Hurmuzăchiştilor şi a celorlalţi revoluţionari din anii 1848-1849, în Bucovina s-a afirmat cu hotărâre şi claritate caracterul unitar al revoluţiei de la 1848, desfăşurată pe întregul cuprins al teritorului românesc, evidenţiindu-se rolul ce l-a avut Bucovina în promovarea culturii naţionale şi în propăşirea ei” George Călinescu, „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”, Bucureşti, 1941, pag. 568.
• Până nu demult nu s-a ştiut de cele 26 de discursuri ale lui Eudoxiu Hurmuzachi în Dieta Bucovinei, lucrări de o mare importanţă în cercetarea omului politic, ele fiind tipărite în 2007.

Autori

  • Bratu Roxana- Mihaela

Bibliografie

  • Căpreanu, Ioan – ,,Mişcarea culturală a românilor din Bucovina pentru unitatea culturală şi statală”, Editura Moldova, pag. 53- 126.
  • ,,Dicţionar Enciclopedic Român” vol. 2, Editura Politică, Bucureşti, 1964
  • Todosciuc, Veronica – „Contribuţia familiei Hurmuzachi în dezvoltarea culturii şi literaturii române în Bucovina”
  • Apetri, Dumitru – „Bucovina: cultură, personalităţi, destine”
  • Rusşindilar, Petru – „Hurmuzăcheştii în viaţa culturală şi politică a Bucovinei”
  • Grigoraş, Veronica – „Eudoxiu Hurmuzachi şi colecţia Hurmuzachi”
  • Gafton, Marcela – „Familia Hurmuzachi: între ideal şi realizare”
  • Neagoe, Stelian – Bătălia pentru Bucovina”

Legături utile