Veniamin Costache

Mitropolit al Moldovei, ctitor şi îndrumător al şcolilor naţionale

Data și locul nașterii

20 Decembrie 1768, Roşieşti, judeţul Vaslui

Data și locul morții

18 Decembrie 1846, mănăstirea Slatina, Suceava

Educație

• Veniamin Costache (pe numel lui de botez Vasile), provenind dintr-o familie boierească, a primit primele cunoştinţe de carte în casa părintească, de la un călugăr grec, apoi a urmat cursurile şcolii de la Trei Ierarhi din Iaşi.
• În 1784 tatăl său îl încredinţează episcopului Iacob Stamati al Huşilor, care îi devine părinte duhovnicesc şi tutore.

Activitate

• 1784 – A fost călugărit în Huşi, primind numele Veniamin
• 1788 – Ajunge ieromonarh la Catedrala Mitropolitană de la Iaşi
• 1792 – La 23 de ani, ia locul lui Iacob Stamati, ajungând episcop la Huşi
• 1796 – A fost ales episcop la Roman
• 1803 – La 34 de ani, a fost ales mitropolit al Moldovei şi Sucevei. Ca mitropolit, a păstorit aproape 40 de ani, cu două întreruperi, prima între anii 1808-1812, iar a doua între 1821-1823.
• 1803 – A înfiinţat un seminar la Mănăstirea Socola de lângă Iaşi
• 1805 – A înfiinţat o şcoală de cântări bisericeşti la Iaşi, aducând la conducerea ei un renumit dascăl din Constantinopol
• 1807 – A organizat şi înzestrat două tipografii: una la Mitropolie şi alta la Mănăstirea Neamţ
• 1808-1812 – În timpul războiului ruso-turc, ţările române fiind ocupate de ruşi, Veniamin Costache este numit locţiitor de domn (caimacam), sub supravegherea unui general rus
• 1821-1823 – Veniamin Costache se retrage din nou din scaunul de mitropolit, de data aceasta datorită Eteriei greceşti. În această perioadă a condus mişcarea românească din Moldova
• 1824 – Mitropolitul Veniamin a deschis la mănăstirea Trei Ierarhi din Iaşi o şcoală „începătoare” (elementară) în limba română
• 1828 – Se înfiinţează Şcoala Vasiliană, prin eforturile Mitropolitului Veniamin şi ale lui Gheorghe Asachi.
• 1832 – La Şcoala vasiliană se organizează un curs pedagogic special pentru pregătirea viitorilor învăţători, iar în toamna anului 1832, s-au deschis şase şcoli „ţinutale”, la Roman, Huşi, Botoşani, Bârlad, Galaţi şi Focşani. În anii următori, mitropolitul Veniamin, în strânsă colaborare cu Gheorghe Asachi, au luat măsuri pentru înfiinţarea de noi şcoli „ţinutale”, la Bacău, Piatra Neamţ, Vaslui, Tecuci, Târgu Frumos şi altele.
• 1833 – A pus temelia actualei Catedrale mitropolitane din Iaşi, terminate abia în 1887.
• 1834 – Mitropolitul Veniamin şi Gheorghe Asachi au reuşit să înfiinţeze la Iaşi prima şcoală publică pentru „fetele orăşenilor”, cu 70 de eleve.
• 1841 – Prin eforturile mitropolitului Veniamin şi a colaboratorilor săi, s-a deschis la Iaşi prima şcoală „de arte şi meşteşuguri” din Moldova, cu şase ateliere, la care au fost încadraţi specialişti aduşi din Moravia şi Transilvania, în care s-au pregătit primii tehnicieni români.
• 1842 – Îşi dă demisia din scaunul de mitropolit din cauza neînţelegerilor avute cu domnitorul Mihail Sturza privitoare la averile mănăstireşti şi se retrage la mănăstirea Slatina, unde îşi continuă munca de o viaţă: traducerea de cărţi în limba română.

Mai mult +

Activitate editorială
• Pentru a remedia lipsa cărţilor din şcolile pe care le-a înfiinţat, mitropolitul Veniamin a refăcut vechea tipografie a mitropoliei şi a înfiinţat o nouă tipografie la mănăstriea Neamţ. Aici a publicat peste 100 de cărţi, fie traduse de el, fie ale altora, tipărite sub îndrumarea sau pe cheltuiala sa.
• Dintre lucrările teologice publicate amintim Tălcuirea celor şapte Taine (Iaşi, 1807), tradusă după Gavriil, arhiepiscopul Filadelfiei din Monemvasia, Chiriacodromionul la Apostolii duminecilor de preste an (Neamţ, 1811), după Nichifor Theotochis, Adoleshia Filotheos adecă îndeletnicire iubitoare de Dumnezeu de Evghenie Vulgaris (5 volume, Iaşi, 1815-1819), Istoria Scripturii Vechiului Testament (Iaşi, 1824), Istoria Scripturii ceii nouă (2 voi., Iaşi, 1824), Funie sau frânghie întreită (Iaşi, 1831), Iubitorul de înţelepciune (Iaşi, 1831), Drept slăvitoare învăţătură a mitropolitului Platon al Moscovei (Iaşi, 1839, traducere după o versiune greacă), Istoria bisericească a arhiepiscopului Meletie al Atenei (5 voi., Iaşi, 1841-1843, după ediţia lui Gh. Vendote, Viena, 1783), Piatra scandelei sau lămuriri despre începuturile şi pricinile adevărate ale schismei... (Iaşi, 1844), Pidalionul (Neamţ, 1844)
• Dintre cărţile laice tipărite „cu binecuvântare” sau „cu cheltuiala” mitropolitului Veniamin amintim Descrierea Moldovei a lui Dimitrie Cantemir (Neamţ, 1825), Manualul de patriotism al lui Iancu Nicola (Iaşi, 1829), Hronograful Sfântului Dimitrie al Rostovului (Neamţ, 1837).

Mai puțin -

Povești care ne merg la suflet

• Mitropolitul Veniamin mărturisea că scopul întregii sale activităţi a fost „ca românii să aibă în cer un Dumnezeu şi pe pământ o patrie”.
• Nicolae Iorga scria: „Un om mai sfânt şi mai bun decât dânsul n-a mai ţinut în mâini cârja de episcop român”
• După numai două luni de la alegerea sa ca mitropolit a reuşit să obţină de la domnitorul Alexandru Moruzi mai multe hrisoave privitoare la organizarea şcolilor din Moldova. De pildă, printr-un hrisov din 24 mai 1803 a obţinut a) înfiinţarea unei şcoli româneşti pe lângă cea grecească de la mănăstirea Mavromolu din Galaţi; b) înfiinţarea de şcoli elineşti şi româneşti la Focşani şi Bârlad; c) creşterea bugetului pentru susţinerea şcolilor cu o sumă din vistieria ţării (1800 lei), pe lângă cele adunate din contribuţia clerului; d) organizarea mai temeinică a procesului de învăţământ, precum şi sporirea numărului de elevi săraci (de la 20-25 la 40) la Academia grecească din Iaşi. S-a instituit, tot atunci, o „epitropie a învăţăturilor publice”, al cărei preşedinte era mitropolitul. După aceste prime măsuri, care consolidau şcolile româneşti din Moldova, mitropolitul Veniamin a continuat demersurile în vederea înfiinţării de şcoli mai înalte în limba română şi a scoaterii acestora de sub influenţa dascălilor greci. În acest scop, mitropolitul şi marii boieri au prezentat domnitorului Alexandru Moruzi o „anafora” (raport) prin care cereau înfiinţarea unui seminar pentru pregătirea viitorilor preoţi. Pe baza acesteia, la 26 iulie 1803, domnul a dat un hrisov, prin care rânduia mutarea călugăriţelor de la mănăstirea Socola de lângă Iaşi la Agapia, iar a călugărilor de acolo la alte mănăstiri. La 1 septembrie 1803 domnul a dat un hrisov, prin care hotăra ca „la mănăstirea Socola, ce este aici aproape de Eşi, să se aşeze o şcoală cu dascăli moldoveneşti, cari să fie pentru învăţătura feciorilor de preoţi şi diaconi, care, la vremea lor, numai dintr-aceia să se hirotonească preoţi şi toate veniturile acestei mănăstiri să fie pentru plata dascălilor şi a altor trebuincioase a şcoalei”. (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române)
• În 1828, mitropolitul Veniamin şi Gheorghe Asachi au prezentat domnului un plan de organizare a învăţământului naţional din Moldova, cu două tipuri de şcoli (pe lângă cea elementară): o şcoală „normală”, cu doi ani de studii, şi un gimnaziu, cu patru ani de studii, în care se predau: latina, religia, logica, retorica, istoria, geografia, matematica, ştiinţele naturale, economia etc. Prin aceeaşi „anafora”, propuneau să se dea prioritate limbii române şi abia mai târziu să se înveţe limbile străine. Propuneau de asemenea înfiinţarea unei „biblioteci naţionale” şi dotarea şcolii cu „instrumenturi şi adunarea uneltelor pentru sporul învăţăturilor”. Domnul a aprobat propunerile, iar cursurile ambelor şcoli s-au deschis în primele luni ale anului 1828. Gimnaziul era cunoscut şi sub numele de „şcoala vasiliană” sau „gimnazia vasiliană”, după numele lui Vasile Lupu, primul organizator al unei şcoli la Trei Ierarhi, în 1639. Profesorii au fost obligaţi, prin contractul de angajare, să alcătuiască şi „cărţile scolastice” pentru cursurile lor. Trebuie subliniat şi faptul că mitropolitul Veniamin asista în fiecare an la examenele de la gimnaziu, împărţind premii elevilor merituoşi. Între 1828-1831 la şcoala elementară erau 411 elevi, la cea normală 166, iar la gimnaziu 103. La acestea, se adăugau şi cursurile extraordinare de drept, limbi străine şi muzică. S-a înfiinţat în acelaşi timp şi un internat pentru copiii săraci. Tot prin eforturile mitropolitului şi ale lui Gheorghe Asachi, Epitropia şcolilor a putut să intre în posesia a trei moşii şi a altor bunuri, care până atunci erau folosite de călugării greci de la mănăstirea Sf. Trei Ierarhi. (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române)
• Mitropolitul Veniamin cu ceilalţi epitropi ai şcolilor şi cu Gheorghe Asachi au luat măsuri în vederea deschiderii unei Academii. În lipsă de profesori, mitropolitul a acceptat propunerea lui Asachi de a se trimite câţiva tineri la studii, timp de patru ani, şi anume şase la Viena şi unul în Franţa, pentru a se pregăti în diferite specialităţi. Cursurile Academiei (numită „Mihăileană”, după numele domnitorului Mihail Sturza) s-au deschis la Iaşi în noiembrie 1834, dar inaugurarea oficială s-a făcut abia la 16 iunie 1835. Academia avea o Facultate „filosofică” (2 ani) şi una „juridică” (3 ani), apoi „cursuri extraordinare” de inginerie, agronomie, arte frumoase şi filologie. Cursurile superioare ale Seminarului de la Socola (4 ani) erau considerate drept a treia facultate în cadrul Academiei. Ca profesori au fost numiţi – pe parcurs – câţiva tineri entuziaşti, absolvenţi ai şcolilor de la Trei Ierarhi sau foşti bursieri ai mitropolitului, întorşi de la studii de peste hotare, precum şi câţiva transilvăneni şi bănăţeni: Eftimie Murgu, Gheorghe Săulescu, Vasile Fabian-Bob, Damaschin Bojâncă, Petru Câmpeanu, Teodor Stamati, Anton Velini, Ion Ionescu de la Brad, Teodor Codrescu şi alţii. Erau folosiţi apoi şi câţiva profesori străini, mai ales pentru predarea limbilor străine. Academia a fost înzestrată cu bibliotecă, laboratoare de fizică şi de chimie, instrumente de inginerie, muzeu de ştiinţe naturale etc. Prin osteneala profesorilor, având îndrumarea permanentă a celor doi mari ctitori ai învăţământului românesc din Moldova, Academia Mihăileană şi-a ridicat necontenit nivelul, câştigând încrederea tuturor într-un învăţământ românesc superior şi înscriind pagini luminoase în istoria culturii naţionale. În 1860 din ea s-a dezvoltat Universitatea din Iaşi, existentă şi azi. În acelaşi timp, mitropolitul şi Gheorghe Asachi s-au opus încercărilor venite din partea marii boierimi de a înlocui româna, ca limbă de predare, cu franceza. (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române)

Autori

  • Zămurcă Alexandra Adeline

Legături utile