Iuliu Maniu

Un luptător neobosit pentru neamul românesc

Data și locul nașterii

8 Februarie 1873, Bădăcin, judeţul Sălaj

Data și locul morții

5 Februarie 1953, Sighetul Marmaţiei

Educație

• Iuliu Maniu urmează cursurile şcolii primare din Blaj, absolvind apoi cursurile liceului din Zalău.
• 1891-1896 – Urmează cursurile Facultăţii de Drept din Cluj. Apoi urmează studii post-universitare la Viena şi Budapesta, devenind doctor în ştiinţe juridice.

Activitate

• 1896 – Revine în Transilvania, se stabileşte la Blaj, unde îşi începe activitatea de avocat al Bisericii Române Unite cu Roma, până în 1915.
• În domeniul juridic activitatea sa începe imediat după terminarea studiilor, dar activitatea politică şi-o începe mai timpuriu, încă din vremea studenţiei.
• 1891 – La doar 18 ani devine membru al „Partidului Naţional Român”.
• 1891– Devine membru fondator al „Societăţii Academică Petru Maior”, în cadrul căreia este ales şi preşedinte.
• 1984 – Devine membru fondator şi în cadrul„Societăţii studenţilor români, sârbi şi slovaci din Budapesta”. În vremea studenţiei participă la numeroase congrese ale studenţilor români din Ardeal, militând pentru unitatea naţională a tuturor românilor.
• 1892 – Împreuna cu Pompiliu Dan a înaintat un manifest, cu titlul „Către poporul român din Ardeal şi Ţara Românească”, în care îşi exprimau indignarea faţă de înscenarea judiciară, dar şi solidaritatea faţă de Memorandumul din 1892 (petiţie semnată de toţi liderii români din Transilvania, în care se prezintă consecinţele dualismului austro-ungar).
• 1897 – Începe ascensiunea sa politică, la doar 24 de ani, în momentul în care este ales în comitetul central de conducere al PNR.
• 1904 –După moartea lui Ion Raţiu (înlocuit de Gh. Pop de Băseşti) Iuliu Maniu devine vicepreşedinte al PNR.
• 1905 – Participă la alegerile pentru Parlamentul de la Budapesta, însă fără succes.
• 1906 – Candidează din nou pentru aceeaşi poziţie, de data asta obţinând o victorie la diferenţă de 200 de voturi
• 21 mai 1906 – rosteşte primul său discurs de parlamentar.

Mai mult +

• 1915 – Este înrolat în armata imperiului şi trimis pe front.
• 1918 – Iuliu Maniu înfiinţează mai multe organizaţii naţionaliste. Acestea aveau rolul de a organiza, din punct de vedere militar, românii din armata austro-ungară.
• Pe 14 octombrie 1918 soseşte la Arad, unde pune capăt negocierilor dintre CNR şi reprezentantul de la Budapesta, prin deciderea ruperii Transilvaniei de Austro-Ungaria.
• 1923 – Maniu refuză să voteze Constituţia, invocând nişte chestiuni de principiu. PNR din Transilvania a reclamat, prin intermediu lui Iuliu Maniu, faptul că în anul 1923 a fost schimbată fără Adunare Constituantă (după cum prevede Constituţia de la 1866). Maniu nu recunoaşte Constituţia din 1923, declarând-o nulă, din cauza faptului că vine de la o adunare fără drept de decizie.
• 1914 – Refuză să participe la încoronarea lui Ferdinand şi a reginei Maria, deoarece ceremonia era dominată de personalităţi de religie ortodoxă, deşi contribuţia greco-catolicilor transilvăneni la actul unirii este incontestabilă.
• 1926 – PNR se uneşte cu Partidul Ţărănist, condus de Ion Mihalache, formându-se Partidul Naţional Ţărănist, cu Iuliu Maniu la conducere.
• Mai 1928 – Organizează un protest public împotriva guvernului liberal, planificând „Marşul asupra Bucureştiului” al ţăranilor ardeleni (după modelul Mussolini).
• 1928 – Obţine majoritatea în Parlament în urma noilor alegeri. Plănuieşte aducerea în ţară a lui Carol Caraiman (sub anumite condiţii), dar planurile lui sunt descoperite de serviciul naţional de informaţii, iar Carol este expulzat din Marea Britanie, unde aştepta derularea faptelor.
• 1930 – Reuşeşte aducerea în ţară a lui Carol, dar acesta nu respectă înţelegerea şi îl înlătură pe Iuliu Maniu de la guvernare.
• 15 decembrie 1938 – Se opune înfiinţării Frontului Renaşterii Naţionale (partid de masă, creat de Carol al II-lea)
• După pierderile teritoriale din 1940, Maniu refuză colaborarea cu guvernul din 6 septembrie 1940 sau cu cel legionar, de mai târziu. În ultimii ani ai vieţii sale politice Maniu s-a opus regimului Ion Antonescu, fără a se implica la actul din 23 august 1944.
• După august 1944 luptă împotriva preluării puterii de către comunişti.
• August-noiembrie 1944 – Iuliu Maniu a fost ministru secretar de stat în guvernul Sănătescu.
• Din 6 martie 1945 se opune guvernului Petru Groza, prin nenumărate memorii adresate puterilor occidentale.
• În 19 mai 1946 obţine alături de PNŢ o victorie zdrobitoare în alegeri, dar aceasta este falsificată de către comunişti.
• Pe data de 14 iulie 1947 este arestat de comunişti şi acuzat de înaltă trădare, în urma incidentului de la Tămădău.
• 1947 – Este condamnat la închisoare pe viaţă. Începe detenţia în Penitenciarul Galaţi, dar în august 1951 este trimis la închisoarea de la Sighetul Marmaţiei.
• Pe data de 5 februarie 1953 moare, iar cadavrul său este îngropat în groapa comună, din Cimitirul Săracilor din Sighet.

Mai puțin -

Povești care ne merg la suflet

„Sunt supărat pe omul care spune: «Nu mă interesează politica, nu mă doare capul, îmi văd de treaba mea, de profesiunea mea, politica nu mă interesează şi facă cine ce vrea». Pe acela care vorbeşte aşa sunt foarte supărat, pentru că atitudinea aceasta înseamnă cinism şi indiferantism faţă de viitorul neamului românesc. Noi cetăţenii acestei ţări, suntem cu toţii datori să ne ocupăm de problemele politice ale neamului şi ţării româneşti. Suntem datori să căutam cu toţii calea cea mai bună pentru înaintarea fericită a ţării româneşti şi aceasta înseamnă politica. Suntem obligaţi să arătăm ce ne dictează convingerea noastră şi nu avem dreptul să spunem că nu ne interesează ce cale trebuie să apuce neamul românesc, pentru fericirea lui.” Iuliu Maniu

Autori

  • Buraga Ştefan-Cosmin

Legături utile