Dimitrie S. PANAITESCU Perpessicius

Cercetător și editor al operei eminesciene

Data și locul nașterii

21 octombrie 1891, Brăila

Data și locul morții

29 martie 1971, București

Educație

• 1898 – este înscris la școala primară nr.4 din Brăila, pe care o absolvă în 1902;
• 1907 – studiază la Liceul Nicolae Bălcescu din Brăila unde a fost secretar general al societăţii culturale „Avântul”;
• 1910 – absolvă liceul și devine student al Facultăţii de Litere din București, la secţiunea filologie modernă. Își petrece primul an la pensionul Schewitz-Thieren în calitate de pedagog. Este prezent la cursurile ținute de Ovid Densusianu, Nicolae Iorga, Ion Bianu, Ion Bogdan, Mihail Dragomirescu. În al treilea său an de facultate devine meditatorul nepoţilor lui Ion Ghica, la recomandarea lui Ion Bianu;
• 1914 – obţine licența în filologie romanică al Universității din București.

Activitate

• 1911 – debutează cu schița "Omida – din lumea celor care se târăsc", o replică la romanul lui Emil Gârleanu "Din lumea celor cari nu cuvântă"
• 1913 – debutează ca poet cu poezia "Reminisciența" în revista "Versuri" și proză a lui I. M. Rașcu, semnată cu pseudonimul D. Pandara
• 1922 – colaborează la "Gândirea", „Cugetul românesc” „Flacăra” „Năzuința”
• 1923 – începe activitatea de cronicar literar
• 1926 – publică primul volum de versuri, "Scut și targă"
• 1932 – publică al doilea volum de versuri, "Itinerar sentimental"
• 1940 – obține Premiul naţional pentru literatură
• 1948 – este ales membru corespondent al Academiei
• 1951 – este numit șef de secție al Institutului de istorie literară și folclor al Academiei
• 1954 – laureat al Premiului de Stat pentru editarea Operelor lui Mihai Eminescu
• 1955 – este ales membru titular al Academiei
• 1957 – este numit director general al Bibliotecii Academiei. Pune bazele Muzeului Literaturii Române, în calitate de director
• 1968 – colaborează la Gazeta Literară
• 1970 – întemeiază și conduce revista Manuscriptum, a Muzeului Literaturii Române

Povești care ne merg la suflet

"Perpessicius nu a fost partizanul unei singure școli literare. A îmbrățișat cu căldură toate direcțiile și toate formulele artistice, din convingerea că un critic literar nu trebuie să aibă prejudecăți sau preferințe. Perpessicius ilustrează în cadrele literaturii române genul criticii artistice: fină, ornamentală, cu o subtilă artă a digresiunii" (Eugen Simion)
„De o sensibilitate rară, de poet, el avea marcată și în vorbirea, și în gesturile sale, vocația criticului. Entuziasmul de a descoperi valori noi se vedea asociat cu un spirit prudent, care se îndoiește, cumpănește, măsoară, nuanțează, adesea tace și reflectează. Afirmațiile sale nu trădau niciodată graba infatuată, ci rezultau dintr-un context de meditație fină, întreprinsă cu grija de a nu comite vreo nedreptate” (Edgar Papu)

Autori

    Ivasciuc Mihai

Bibliografie

  • Perpessicius – Mențiuni critice (2010), editura Litera

Viaţa şi opera – Dumitru S. Panaitescu (Perpessicius)