Grigore Vasiliu - Birlic

Asul comediei româneşti

Data și locul nașterii

24 Ianuarie 1905, Fălticeni

Data și locul morții

14 Februarie 1970, Bucureşti

Educație

• 1924 – Termină Liceul Nicu Gane din Fălticeni, făcând parte din prima promoţie a liceului
• Facultatea de Drept din Cernăuţi.
• Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuţi
• 1933 – Se mută la Conservatorul din Bucureşti, la îndemnul regizorului Aurel Maican

Activitate

• A făcut figuraţie la Teatrul Naţional din Cernăuţi pentru a-și câștiga traiul până la terminarea Dreptului
• 1933 – Este distribuit pentru prima dată de către regizorul Aurel Maican într-un rol din comedia Musca spaniolă, adaptată de dramaturgul Tudor Mușatescu și de regizorul Sică Alexandrescu. În urma succesului obţinut la public, este angajat ca actor la Teatrul Naţional din Cernăuţi.
• 1933-1943 – A jucat pe scenele diverselor companii particulare în piesele regizate de către Sică Alexandrescu și Ion Iancovescu, fiind vedetă în special la Teatrul Vesel. Sică Alexandrescu și Tudor Mușatescu au creat pentru Birlic aproape exclusiv spectacole comice, cel mai adesea cu piese ușoare, din repertoriul bulevardier. Birlic a impresionat publicul și criticii teatrali prin creaţiile sale actoricești complexe, având capacitatea de a trece foarte ușor de la un rol din registrul tragic la un rol din registrul comic și invers.
• 1934 – A debutat în cinematografie alături de Stroe şi Vasilache în filmul Bing-Bang
• A fost strălucit în numeroasele roluri jucate în piesele de teatru, dintre care amintim D-ale carnavalului, Conu Leonida faţă cu reacţiunea și O scrisoare pierdută de Caragiale, Avarul și Burghezul gentilom de Molière, Bădăranii de Carlo Goldoni, Egor Bulicov de Maxim Gorki, Revizorul de Nikolai Gogol, Oameni care tac de Al. Voitin, Nunta lui Krecinski de Suhovo-Kobalin, Mielul turbat de Aurel Baranga.

Mai mult +

Filmografie
1934 – Bing Bang
1937 – Doamna de la etajul II
1951 – Viaţa învinge
1952 – Arendaşul Român
1952 – Lanţul slăbiciunilor
1952 – Vizita
1953 – O scrisoare pierdută – Brânzovenescu
1955 – Directorul nostru
1957 – Două lozuri – Lefter Popescu
1958 – Doi vecini
1958 – D-ale carnavalului – Crăcănel
1959 – Băieţii noştri
1959 – Telegrame – Costăchel Gudurău
1960 – Aproape de soare
1960 – Bădăranii
1961 – Drum nou
1961 – Post Restant
1962 – Doi băieţi ca pâinea caldă
1963 – Paşi spre lună
1963 – Lumina de iulie
1963 – Mofturi 1900
1964 – Titanic vals – Spirache Necşulescu
1965 – Les fêtes galantes (Serbările galante)
1965 – Steaua fără nume
1966 – Corigenţa domnului profesor
Premii şi distincţii
• 1953 – Titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române
• 1960 – Titlul de Artist al Poporului
• 1967 – Ordinul Meritul Cultural clasa I

Mai puțin -

Povești care ne merg la suflet

• A dat examen de admitere la Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuţi şi a reuşit abia la a şaptea încercare, din cauza unui defect de vorbire – era peltic. Defectul s-a transformat mai târziu în marele său atu.
• Jucând în piesa Birlic, tânărul Grigore Vasiliu a cunoscut un succes uriaș, astfel încât a ajuns să se identifice cu personajul și să-i adopte numele. Mai întâi o poreclă ce stârnea râsul, Birlic (cuvânt de origine turcă însemnând asul de la cărţile de joc) a devenit o marcă pe care actorul a adăugat-o numelui său, transformând-o în renume.
• A fost actorul care a interpretat cele mai multe personaje din opera lui Caragiale (13). Amintim rolurile: Crăcănel și Candidatul în D-ale carnavalului, Spiridon și Rică Venturiano în O noapte furtunoasă, Brânzovenescu și Dandanache în O scrisoare pierdută, Coana Efimiţa în Conu Leonida faţă cu reacţiunea, Lefter Popescu în Două lozuri, Costăchel Gudurău în Telegrame. Despre Caragiale, Birlic avea să spună: « Ca unul dintre actorii care am interpretat cele mai multe personaje – 13 – din opera marelui nostru dramaturg, îl evoc cu afectuoasă recunoștinţă și pentru succesele actoricești pe care mi le-a prilejuit. Au constituit pentru mine, în cei peste 35 de ani de teatru, o adevărata școală a măiestriei actoricești, personaje ale maeștrilor dramaturgiei noastre. »

Mai mult +

• “Un geniu al comediei. Foarte ciudat, el trăia comedia ca pe-o dramă, situaţia era comică, nu se strâmba să fie comic... Comicul parcă ieșea din ochii lui triști.” Victor Rebengiuc
• « Avea un fizic împotriva tuturor canoanelor profesionale. Era un om mărunţel, insignifiant, cu o figură caricaturală. Iar în mijlocul acestei feţe ilare se aflau doi ochi de o infinită tristeţe, doi ochi de câine bătut. Acest contrast crea un soi de tensiune care era însăși esenţa artei lui. El juca precum un echilibrist care merge pe-o sârmă, atent să ţină această cumpănă fragilă între tragic și comic » Radu Beligan
• « În cadrul Festivalului Goldoni din anul 1956, Sică Alexandrescu pleacă la Veneţia cu Birlic, Alexandru Giugaru şi George Calboreanu pentru a prezenta piesa Bădăranii în traducerea lui Iancovescu. Apariţia lui Birlic în Italia, în piesa Bădăranii, a oprit din fugă spectatorii care doreau să se adăpostească de ploaia torenţială care izbucnise în actul III al piesei care se juca în aer liber, în grădina de la Palazzo Grassi. Publicul a rămas pe loc, ţintuit sub ploaie, hohotind şi aplaudând în delir fiecare replică a lui jupân Conciano – Birlic, deşi nu cunoştea limba în care se juca piesa. »
• Scriitorul Eugen Dimitriu, fondatorul Galeriei Oamenilor de Seamă din Fălticeni, povestește în cartea Orașul Muzelor că: „Despre Grigore Vasiliu Birlic se putea bănui ce va ajunge în viaţă: actor de mare talent. O simplă grimasă în liniștea deplină a orei, și toată clasa izbucnea în hohote de râs, dând peste cap lecţia... Observaţiile pe care le primea erau făcute cu înţelegere. Profesorii aveau intuiţie, îl și vedeau pe marile scene, în roluri ce puteau face epocă. Uneori, Birlic ajungea pe mâna directorului George Stino, care-l făcea „săcătură”. Voia să-i dea câteva vergi, dar făptașul se băga sub masă.”
• Îi citea Angelei (soţiei sale) în fiecare zi, din ziarul «Informaţia Bucureştiului», rubrica cu nunţi, botezuri, înmormântări, iar după ce ea a murit, se ducea la cimitir să-i citească în continuare ziarul.
• În anul 2005 a fost emisă o monedă cu chipul actorului.
• La venirea comunismului în România, Birlic era în plină glorie. Din păcate drumul său spre o afirmare internaţională a fost atunci închis. Fostul său impresar, vreme de 40 de ani, Gaby Michăilescu spunea că « dacă Birlic s-ar fi născut în altă ţară, era primul comic al lumii ».

Mai puțin -

Autori

  • Platon Victoria

Legături utile