Carol Davila

Întemeietorul serviciului medical şi farmaceutic românesc

Data și locul nașterii

4 Aprilie 1828, Parma, Italia

Data și locul morții

24 August 1884, Bucureşti

Educație

• 1847-1851 – Facultatea de Medicină, Universitatea din Angers
• 1851-1853 – Facultatea de Medicină, Universitatea din Paris

Activitate

• 1849 – A ajutat la stingerea epidemiei de holeră în Champagne şi Cher
• 1853 – Soseşte în România, răspunzând la un apel al domnului Barbu Ştirbei, pentru a organiza sistemul sanitar. Construieşte, din aproape în aproape, un sistem medical care funcţionează şi organizează serviciul sanitar militar şi civil din România
• 1855 –Davila efectuează cea dintâi transfuzie de sânge din ţara noastră
• 1855 – Înfiinţează Şcoala de mică chirurgie, cu o programă de învăţământ care să permită studenţilor perfecţionarea ulterioară în străinătate, în şcoli medicale reputate; selectează cu un corp profesoral format din medici pricepuţi şi cinstiţi
• 1856 – Preia cursul de chimie de la Şcoala de mică chirurgie. Timp de 30 de ani susţine conferinţe publice având subiect chimia
• 1857 – Împreună cu Nicolae Kretzulescu, înfiinţează Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie
• 1857 –Davila creează pe lângă Şcoala Naţionala de Medicină şi Farmacie o secţie nouă de medicină veterinară
• 1860 – A înfiinţat Grădina Botanică din Bucureşti
• 1860 – Alexandru Ioan Cuza îl ridică la rangul de general, pentru merite excepţionale
• 1869 – Transformă Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie în “Facultate de Medicină, Chirurgie şi Farmacie”
• 1861 – A construit primul azil de orfane din România, numit “Elena Doamna”, iar la puţin timp un orfelinat pentru băieţi
• 1864 –În semn de recunoaştere a patriotismului, în Camera deputaţilor se propune să îi fie acordată cetăţenia română. Totusi, faptul se împlineşte abia după venirea lui Carol printr-un decret-lege semnat chiar de el, la 31 mai 1868.
• 1874 – A fost iniţiat în francmasonerie
• 1877-1878 – În timpul războiului de independenţă, Davila conduce sistemul sanitar al armatei
• Iniţiator al redactării primei Farmacopei române
• A creat primele societăţi ştiinţifice şi primele reviste medicale
• A iniţiat sistemul consultaţiilor gratuite în spitale pentru oamenii săraci, instituţionalizarea persoanelor cu handicap (pe timpul vieţii sale a funcţionat o şcoală de surdo-muţi,cu ateliere de tâmplărie şi sculptură), precum şi constituirea serviciului ambulanţelor şi trenurilor militare, care salvează mii de oameni.

Povești care ne merg la suflet

• La solicitarea Ministerului de Război, Constantin Brâncuşi a executat un bust din bronz al generalului Carol Davila, pentru a fi amplasat în curtea Spitalului Militar Central.
• Carol Davila a fost perceput în mod diferit, uneori contradictoriu de către contemporani. Sabina Cantacuzino, care l-a cunoscut, scria despre el: „Era un om plăcut, deştept, activ, bun organizator, dar ambiţios şi, se zicea, linguşitor. El fusese adus de Ştirbei, dar se avu bine pe rând nu numai cu toţi domnitorii: Cuza, Carol, ci cu fiecare ministru, lucru foarte rău văzut pe vremurile acelea de lupte politice pasionate, neţinându-se socoteală că era străin şi avea un scop special în activitatea lui. Zicea că este fiul natural al lui Franz Liszt şi al contesei d'Agout; semăna mult cu cel dintâi, dar nu e menţionat în nici o biografie a marelui muzicant. El ne spunea că numele îi vine de la un oraş în Spania (Avila). Era de o violenţă nespusă şi martiriza straşnic, deşi o iubea, pe biata lui nevastă. Când îl apucau nebuniile, răsturna masa cu tot serviciul, spărgând pahare, sticle, trântea uşile de tremura casa.”
• “Ne recomanda să fim cinstiţi şi să nu ne lăsăm mituiţi.” spuneau foştii săi elevi.
• “Într-o lume balcanică, în care medicii veneau în vizite doar o dată pe săptămână, Davila era la dispoziţia oamenilor de dimineaţă şi până seara”, comentează prof. univ. dr. Nicolae Marcu despre personalitatea întemeietorului şcolii româneşti de medicină.
• Pe cheltuiala lui Carol Davila se editează culegerea de poezii populare a lui Vasile Alecsandri, pe care Davila, mare iubitor de folclor, o dă premiu elevilor și elevelor din școliile sale.

Autori

  • Galben Mădălina- Iuliana

Bibliografie

  • Stan Stoica (coordonator) – „Dicţionar biografic de istorie a României”, Editura Meronia, Bucureşti, 2008

Legături utile