Tiberiu Brediceanu

O viaţă în slujba muzicii

Data și locul nașterii

2 Aprilie 1877, Lugoj

Data și locul morții

19 Decembrie 1968, Bucureşti

Educație

• Între 1887 – 1891 a studiat muzica la Lugoj cu dirijorul Iosif Czegka şi Sofia Vlad Rădulescu, apoi la Kassa (în Slovacia)
• La liceul din Blaj (1892-1895) a studiat cu compozitorul Iacob Mureşianu, la Sibiu (1903 – 1906) cu Hermann Kirchner şi la Braşov (1913-1914) cu Paul Richter
• Pe lângă studiile muzicale s-a mai licenţiat în drept la Cluj-Napoca

Activitate

• 1890-1914 Pianist-concertist în Lugoj, Kassa, Sibiu şi Braşov
• 1927-1930 Tiberiu Brediceanu a colaborat ca folclorist cu Arhiva Fonogramică a Ministerului Artelor din Bucureşti, activând intens în domeniul culegerii de folclor (peste 2000 de melodii) în ţară și peste hotare
• 1929 – membru corespondent al Societăţii Franceze de Muzicologie
• 1937 – membru corespondent al Academiei Române
• A cules peste 2 000 de melodii populare, în special bănăţene şi maramureşene, pe care le-a publicat în 10 volume de melodii, doine, cântece haiduceşti şi de joc, colinde, salvând astfel de la dispariţie un important tezaur folcloric naţional
• Membru fondator al Societăţii compozitorilor români (1920)
• Membru fondator al Teatrului Naţional (1919), Conservatorului (1920) şi Operei Române (1920) – al cărei director a fost, toate din Cluj
• Director general al Operei Române din Bucureşti (1941 - 1944)
• Preşedinte (1928 - 1947) şi director (1934 - 1940) al Conservatorului de muzică „Astra” din Braşov

Mai mult +

Muzică de teatru
• Poemul muzical etnografic: Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureşul în port, joc şi cântec (1905)
• La şezătoare (1908)
• Seara mare – scene lirice în trei acte, libretul de Tiberiu Brediceanu (1924)
• Învierea – pantomimă în patru tablouri de Lucian Blaga, după balada populară Voichiţa (1936)
Muzică simfonică
• Rândunica – vals pentru orchestra de salon (1894)
• 12 dansuri româneşti (1905)
Muzică de cameră
• Ardeleana (1894)
• Viorele – vals pentru pian (1896)
• Doină şi joc pentru flaut şi pian (1908)
• Preludiul şi Hora în re bemol major pentru pian (1915)
• Jocuri populare româneşti pentru pian - Caietele I–VIII
Muzică corală
• S-a dus cucul - cor pentru voci egale, pe versuri populare
Muzică vocală
• Colinde culese şi întocmite pentru voce şi pian sau piano solo (1924)
• Şase doine şi cântece româneşti – pentru cvartet vocal şi pian (1953)
• Mioriţa - şase teme ale baladei pentru cvartet vocal şi pian (1955)
Muzicologie şi folclor
• Melodii populare româneşti din Maramureş
• Melodii populare româneşti din Banat
• Poemul coregrafic
• Doine şi cântece româneşti pe teme populare
• Muzică şi compozitorii români ai Transilvaniei
Recunoaşteri
• 1925 – Premiul de folclor al Societăţii compozitorilor români
• 1927 – Premiul Naţional pentru muzică
• 1952 – titlul de Maestru Emerit al Artei din R.P.R. (Republica Populară Romînă)
• 1956 – Ordinul Muncii
• 1957 – titlul de „Artist al poporului”

Mai puțin -

Povești care ne merg la suflet

• Creaţia sa dedicată scenei a fost gândită pentru teatrul de amatori, fiind concepută astfel încât să fie accesibilă din punct de vedere tehnic şi să pună în evidenţă un limbaj predominant folcloric. Simplitatea lui coloristică bogată a unor lucrări, precum: La şezătoare (1908) şi Învierea (1936) i-au atras compozitorului simpatia publicului.

Autori

  • Rubică Ioana Raluca

Legături utile