Horia Bernea Creatorul Muzeului Ţăranului Român  Data și locul nașterii 14 Septembrie 1938, Bucureşti Data și locul morții 4 Decembrie 2000, Paris, Franţa Educație • 1957-1959 – Facultatea de Matematică și Fizică a Universității București
• 1959-1965 – Școala Tehnică de Arhitectură Bucureşti
• 1962-1965 – Institutul Pedagogic, secția Desen
Activitate • A debutat public ca pictor în anul 1965 la Cenaclul Tineretului al Uniunii Artiștilor Plastici
• A avut numeroase expoziţii personale sau de grup la Richard Demarco Gallery (1970-1971), College Gallery – Universitatea din Birmingham, Sigi Krauss Gallery în Covent Garden (1971), Compass Gallery din Glasgow (1971), Richard Demarco Gallery (1976), Generative Art Gallery, Londra (1976)
• Pictorul Horia Bernea a fost membru al Comisiei Monumentelor Istorice și al Grupului de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii
• 1990 – Andrei Pleşu, ministrul Culturii de atunci, l-a numit pe pictorul Horia Bernea în funcţia de director general al Muzeului Ţăranului Român, funcţie pe care a deţinut-o până la moartea sa. În prealabil, el a fost consultat asupra denumirii muzeului, oprindu-se asupra celei de Muzeu al Ţăranului Român.
Publicaţii
• 2000 – „Crezul” (editura Humanitas)
• 2001 – „Roma caput mundi”, un ghid subiectiv al Cetăţii Eterne, dialog între Horia Bernea şi Teodor Baconsky, însoţit de fotografii şi acuarele de Horia Bernea (editura Humanitas)
• 2001 – „Dosar sentimental. Câteva gânduri despre muzeu, cantităţi, materialitate şi încrucişare” de Irina Nicolau şi Carmen Huluţă, cu note ale lui Horia Bernea despre Muzeul Ţăranului Român (editura LiterNet) Mai mult +
Premii şi titluri
• 1970 – Premiul pentru pictură al Uniunii Artiştilor Plastici din România
• 1971 – Premiul „Stahly” la Bienala Tineretului de la Paris
• 1978 – Premiul Revistei „Arta”, Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române
• 1983 – Marele Premiu al Uniunii Artiştilor Plastici
• 1994 – Premiul Fundaţiei Culturale Române pentru contribuţia adusă la recuperarea tradiţiilor spirituale ale civilizaţiei ţărăneşti, la care se adaugă Marele Premiu „George Apostu”, acordat de Centrul Internaţional de Cultură şi Arte George Apostu, Bacău
• 2000 – Ordinul Naţional Pentru Merit în grad de Mare Cruce, acordat de către Preşedinţia României
• 1996 – Muzeul Ţăranului Român sub directoratul lui Bernea primeşte înalta distincţie „European Museum of theYear”, acordată de UNESCO. Această distincţie a fost pentru prima dată acordată unui muzeu din estul Europei.
Mai puțin - Povești care ne merg la suflet • „Pictura lui circumscrie un fel de paradis terestru, în care vocile Occidentului şi ale Bizanţului se întrepătrund.” Andrei Pleşu
• „Grădinile, casele, dealurile, coloanele pe care le picta intrau în epifanie tocmai pentru că privirea lui ajungea până în punctul în care totul vorbea despre Dumnezeu.“ Gabriel Liiceanu
• „Pictura lui este profund mistică nu pentru că într-un final a început să picteze biserici, altare şi lumânări, ci pentru că atunci când, de pildă, picta o fereastră îngropată în peretele umil al unei case de ţară străvedea (şi picta în ea) omniprezenţa crucii în viaţa de zi cu zi.” Gabriel Liiceanu
• „În faţa unei lumi ameninţate de descompunere, forţate să renege reperele fundamentale ale existenţei sale, artistul trebuie să participe la sensul sacrificiului ce a mântuit lumea.” Horia Bernea
• „A fondat un stil aparte în etnomuzeografia europeană, pe care îi plăcea să îl numească muzeologie născândă, pâlpâitoare.” Ioana Popescu, director de cercetare al Muzeului Ţăranului Român
• „Sunt dominat de credinţa puternică în valorile artei ţărăneşti, în valabilitatea ei şi de respectul pentru aceşti oameni care n-au ştiut să se apere.” Horia Bernea Mai mult +
• „Civilizaţia ţărănească nu cunoaşte lupta pentru autodepăşire. Este o calmă şi bună exprimare a bucuriei de a exista. Cu cât ne îndepărtăm de omul tradiţional, cu atât riscul imposturii este mai mare. Nu putem compara humanoidul viitorului cu omul complet produs de societatea satului distrus sub ochii noştri. Ortodoxia ţăranului e profundă şi nu putem înţelege nimic din omul de azi sau din cel viitor (cu toate malformaţiile sale) fără o cunoaştere profundă a creştinismului ortodox. Românii nu au avut războaie religioase. Nu ne-am închinat la idoli. Nu am produs idoli. Nu am produs ideologii.” Horia Bernea
• „Creştinismul este subversiv pentru că nu poate fi învins, apelează la arme cu totul neobişnuite, cum sunt smerenia, blândeţea, dragostea. Este foarte uşor să apelezi la invidie, puturoşenie, lăcomie, lipsă de caracter când vrei să cucereşti o cetate, un grup de oameni, şi să ignori blândeţea, fermitatea iubitoare care acţionează, cum am spus, ca o adiere. Ele pot să pară lucruri slabe într-o lume unde numai un pumn primit în faţă se mai face simţit. Când afirmam că muzeul este subversiv aveam în vedere o subversiune de felul celei creştine, una care te face să simţi şi să crezi că lumea e bună prin scop, frumoasă prin facere, complexă prin vieţuire şi spirituală prin materialitate.” Horia Bernea
• „Arta sacră înseamnă să trăieşti complet în adevărul artei, în adevărul gestului artistic.” Horia Bernea
• „În 1990 a fost înfiinţat Muzeul Ţăranului Român, iar cel chemat să-l creeze a fost Horia Bernea. Folosesc dinadins verbul «a crea», pentru că nu era vorba de a reface vechiul muzeu al lui Alexandru Tzigara-Samurcaş, ale cărui colecţii fuseseră dezmembrate şi mutate, pentru a face loc muzeului partidului. Pariul lui Horia Bernea a fost altul: nu ordonarea exponatelor pe zone etnografice ori pe categorii de obiecte, nici reconstituirea interioarelor sau a gospodăriilor ţărăneşti aşa cum se găsesc ele in situ. (Pentru asta existau şi există Muzeul Satului şi nenumarate muzee sau secţii de muzeu judeţene.) Pictorul Horia Bernea a conceput Muzeul Ţăranului Român ca şi cum ar fi pictat; de fapt, l-a pictat chiar la modul propriu, cu mâna lui, pe anumite porţiuni.
Dacă am înţeles eu bine, ceea ce şi-a propus – şi ne propune – Horia Bernea este un discurs muzeal despre universul spiritual al ţăranului român. Un univers spiritual trecut prin filtrul personalităţii creatorului de muzeu, al pictorului înzestrat cu o formidabilă sensibilitate şi intuiţie pentru materie, pentru concret. Un discurs – fie el şi muzeal – înseamnă vorbire despre ceva, iar vorbirea presupune limbaj, adică semne, semne alăturate, înlănţuite şi îmbinate într-un tot semnificativ. Desigur, Horia Bernea îşi alegea semnele din concretul, din materialitatea, din obiectualitatea lumii satului. Nu numai splendorile meşteşugului ţărănesc, de mult consacrate în vitrine de muzeu şi în albume de artă populară: alesături, lăicere, scoarţe, ouă încondeiate, ulcioare şi cancee, crestături în lemn etc., etc., ci şi obiecte generic numite kitsch. (De multă vreme m-a frapat vulnerabilitatea «ţăranului recent» la intruziunea prostului gust venit din afara lumii lui, pentru a se instala bine-mersi în lumea lui.) Fapt este că discursul acesta muzeal îşi culege cu adevărat lexicul din lumea ţăranului; toate exponatele se regăsesc la ţară, dar nu la ţară le veţi găsi dialogand astfel, ci numai la Muzeul Ţăranului Român. Este o provocare, o aventură a intelectului şi a intuiţiei.” Ioana Popescu Mai puțin - Autori Legături utile |
Acasă
