Regizorul care a schimbat istoria teatrului şi a filmului românesc
Data și locul nașterii
7 Iulie 1923, Bucureşti
Data și locul morții
25 Octombrie 2011, München, Germania
Educație
• 1943-1946 – Studiază la Conservatorul Regal de Muzică şi Teatru din Bucureşti (secţia Artă Dramatică)
• 1949 – A absolvit Facultatea de Arhitectură
Activitate
• 1945 – Debutează ca actor la Teatrul Mic în piesa „Încătuşarea”, după piesa Animal Kingdom scrisă de Philip Barry
• 1957 – Debutează ca regizor la Teatrul Municipal din Bucureşti (mai târziu denumit Teatrul Bulandra), punând în scenă „Omul care aduce ploaia” de Richard Nash
• 1961 – A devenit celebru pentru o punere în scenă total originală a piesei „Cum vă place” de William Shakespeare
• 1963-1972 – A fost director artistic al Teatrului Bulandra, perioadă fastă încheiată brutal după interzicerea de către cenzura comunistă a spectacolului „Revizorul” în regia lui Lucian Pintilie. Sub conducerea sa, Teatrul Bulandra devenise cea mai importantă instituție teatrală a vremii, nu doar în România, acolo lucrând practic în același timp, marii regizori de tearu David Esrig, Lucian Pintilie și Radu Penciulescu.
• 1980 – Părăseşte România; lucrează în mai multe ţări din Europa, în Statele Unite ale Americii, Canada şi Australia
• 1981-1986 – Devine director artistic al prestigiosului teatru „Tyrone Guthrie” din Minneapolis, Minnesota (Statele Unite)
• 1986 – Devine profesor de teatru la Columbia University şi New York University
• 1989 – Revine în ţară şi este numit Director de Onoare al Teatrului Bulandra; în anul 2005 montează „Şase personaje în căutarea unul autor” după Luigi Pirandello, spectacol care se joacă şi astăzi.
• 1992 – Devine membru corespondent al Academiei Române
• 2009 – Lansează cartea „Cu gânduri şi cu imagini” acoperind peste şase decenii de teatru Liviu Ciulei, regizor de teatru
Teatrul Bulandra:
• Omul care aduce ploaia de Richard Nash (1957)
• Azilul de noapte de Maxim Gorki (1958)
• Sfânta Ioana de George Bernard Shaw (1958)
• Cum vă place de William Shakespeare (1961)
• Intriga si iubire de Friedrich Schiller (1965)
• Opera de trei parale de Bertolt Brecht (1969)
• Leonce si Lena de Georg Buchner (1970)
• Play Strindberg de Friedrich Durenmatt (1971)
• O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale
• Macbeth de William Shakespeare
• Furtuna de William Shakespeare
• Moartea lui Danton de Georg Buchner
• Visul unei nopți de vară de William Shakespeare (1991)
• Deșteptarea primăverii (1991)
• Hamlet de William Shakespeare (2000)
• Șase personaje în căutarea unui autor de Luigi Pirandello (2005)
• Henric IV de Luigi Pirandello (2005)
Guthrie Theatre:
• As You Like It de William Shakespeare (1981)
• Eve of Retirement de Thomas Bernhard (1981)
• The Tempest de William Shakespeare (1981)
• Peer Gynt de Henrik Ibsen (1982)
• Requiem for a Nun de William Faulkner (1982)
• Threepenny Opera de Bertolt Brecht şi Kurt Weill (1983)
• Twelfth Night de William Shakespeare (1984)
• Three Sisters de Anton Cehov (1984)
• A Midsummer Night's Dream de William Shakespeare (1985)
• The Bacchae de Euripides (1987)
• The Broken Jug de Heinrich von Kleist (1994) Liviu Ciulei, actor de film
• 1951 – În sat la noi
• 1953 – Nepoţii gornistului
• 1954 – Răsare soarele
• 1955 – Alarmă în munţi
• 1957 – Facerea lumii
• 1959 – Valurile Dunării
• 1960 – Soldaţi fără uniformă
• 1962 – Cerul n-are gratii
• 1964 – Pădurea spânzuraţilor
• 1971 – Decolarea
• 1973 – Ceaţa
• 1973 – Dragostea începe vineri
• 1973 – Dimitrie Cantemir
• 1974 – Un august în flăcări
• 1975 – Mastodontul
• 1975 – Muschetarul român Liviu Ciulei, regizor de film
• 1957 – Erupţia
• 1959 – Valurile Dunării, film care a primit Globul de Cristal la Festivalul de la Karlovy Vary (1960)
• 1964 – Pădurea spânzuraţilor, film distins cu „Palme d'Or” la Festivalul de la Cannes
• 1982 – O scrisoare pierdută (spectacol TV) Liviu Ciulei, scenarist
• 1952 – Mitrea Cocor
• 1953 – Nepoții gornistului
• 1954 – Răsare soarele
• 1957 – Pasărea furtunii
• 1971 – Facerea lumii Premii şi distincţii
• 1960 – Globul de cristal, Karlovy Vary, pentru „Valurile Dunării”
• 1961 – Premiul de Stat, pentru „Valurile Dunării”
• 1965 – Premiul pentru regie, Cannes, pentru „Pădurea spânzuraţilor”
• 1968 – Premiul Uniunii Artistilor Plastici pentru decorul la piesa „Macbeth” de William Shakespeare
• 1977 – Premiul criticii australiene pentru cea mai buna producţie a anului 1977 cu „Azilul de noapte” de Maxim Gorki la „Old Tote Theatre” de la opera din Sydney
• 1979 – Premiul criticii pentru spectacolul „Furtuna” de William Shakespeare, Teatrul Bulandra
• 1982 – Premiul "Tony" (echivalentul teatral al premiilor Oscar) pentru remarcabila activitate depusă la „The Guthrie Theatre” din Minneapolis
• 1982 – Premiul „John Housmen”, pentru contribuţia sa la formarea şi perfecţionarea tinerilor oameni de teatru în scopul promovării unei arte scenice americane, vitale şi puternice
• 1983 – Medalia „Sfântul Olav” pentru merite culturale, acordate de Majestatea Sa, Olav al V-lea, regele Norvegiei, pentru montarea în SUA a spectacolului „Peer Gynt” de H.Ibsen
• 1989 – Medalia „Helen Hayes” pentru spectacolul „Şase personaje în căutarea unui autor” de L. Pirandello, la Arena Stage, Washington D.C.
• 1991 – Marele Premiu UNITER pentru „Visul unei nopţi de vară” de William Shakespeare, Teatrul Bulandra
• 1997 – Doctor Honoris Causa al Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L.Caragiale”
• 2001 – Premiul de Excelenţă la a IX-a ediţie a Premiilor Uniunii Teatrale din România
• „Ca regizor, nu cred că pot numi mulţi care au fost la fel de prolifici; Liviu a lucrat în teatru şi în film şi cu succes egal în ambele domenii. Nu mulţi reuşesc să fie la fel de buni în ambele: de exemplu, nici Brook (Peter Brook - n.r.) în film, nici Bergman (Ingmar Bergman - n.r.) în teatru nu mi se par la fel de buni. Ciulei e o excepţie. „Pădurea spânzuraţilor" e un film la fel de important ca oricare din marile sale spectacole în teatru.” Andrei Şerban
• „Nu a privit pe nimeni de sus, nu ştia ce-i aia răutate sau cinism. Iar când se întâmpla să vadă teatru mare, avea ochii în lacrimi, expresia feţei era fericită, ca a unui copil.” Andrei Şerban
• „Nu am eu dreptul să judec. Ştiu prea puţine lucruri. Când judeci ceva, trebuie să ştii până la ultima virgulă ceea ce se întâmplă.” Liviu Ciulei
• „Eu nu sunt pentru improvizaţie, sunt pentru un desen precis. Regia este logică, după aceea logică, iar logică şi abia apoi 1% inspiraţie.” Liviu Ciulei
• „Nu există un stil Ciulei. Stilul meu se află în permanentă schimbare pentru a reflecta ceea ce se petrece în lume. Vreau să redau stilurile epocii în care trăiesc şi tratez cu neîncredere rutina. [...] Munca mea este o documentare perpetuă“ Liviu Ciulei
• „Cu tot fiorul preocupărilor ei metafizice, înscenarea lui Liviu Ciulei a piesei „Șase personaje în căutarea unui autor” este un incredibil de minunat omagiu adus teatrului. Numai un regizor care și-a trăit întreaga viață lucrând în universul de carton al teatrului, ațâțând personaje să prindă viață, îmblânzind actorii temperamentali și având grijă ca decorul să nu cadă în fosa orchestrei, poate născoci o punere în scenă atât de competentă și de pasionantă (…) Ciulei a desenat și decorul spectacolului și frumusețea lui îți taie răsuflarea(..) Dar este prezent și un sentiment al neputinței atunci când „personajele” realizează că durerea lor este sortită să rămână pentru totdeauna necomunicabilă”. David Richards înWashington Post, 13-09-1988
• „A teatraliza scenografia înseamnă a reda realitatea cu imagini specifice artei scenice. Nu arhitectura înghesuită și minimalizată pe o scenuță, nu clădiri sau peisaje reproduse cu efort inutil din carton, ci imagini scenice, poetico-dramatice, concretizate în decoruri. Prin spectacolul „Cum vă place” am reușit și în regie o ruptură față de realismul socialist plat, impus cu severitate prin presiunea organelor de conducere ale culturii românești. Am creat o deschidere spre o relegitimare a convenției scenice. Acest spectacol a fost piatra de hotar care a marcat nașterea unei noi școli de regie a teatrului românesc. De aceea, cred că este cel mai semnificativ moment din cariera mea. A declanșat o cotitură spre un teatru virulent, puternc vizual, eliberând o imaginație regizorală.” Liviu Ciulei în articolul „Teatralizarea picturii de teatru”, publicat în numărul din iunie 1956 al revistei „Teatrul”