Ovid Densusianu Filolog, lingvist, folclorist, istoric literar şi poet român Data și locul nașterii 29 Decembrie 1873, Făgăraş Data și locul morții 9 Iunie 1938, Bucureşti Educație • 1880-1890 – Ovid Aron Densusianu (pronunţat Densuşianu) urmează clasele primare la Satul Lung, Făgăraş, Braşov.
• 1881 – Se mută împreună cu familia la Iaşi, unde îşi continuă studiile la Liceul Naţional şi la Şcoala Instituţiilor Unite.
• 1890 – Susţine bacalaureatul, după care se înscrie la Facultatea de Litere din Iaşi, avându-i ca profesori pe Alexandru Philippide şi A. D. Xenopol.
• 1892 – Îşi ia licenţa „magna cum laude” la Iaşi cu lucrările „Studiu comparativ între epopeea greacă şi romană” şi „Ilustrando Quintiliani sententia, satira tota nostra est”.
• 1893 – Călătoreşte la Berlin în vederea aprofundării studiilor.
• 1894-1896 – Îşi continuă studiile la „Paris la École des Hautes Etudes”, unde va obţine titlul de diplomat cu teza „La Prise de Cordres et de Sébillée, chanson de gest du XII-ème siècle”, urmată de un studiu şi un glosar bine documentate.
• Studiază la Paris sub îndrumarea profesorului Gaston Paris texte medievale franceze. Îşi ia doctoratul cu un studiu filologic asupra unui text francez din secolul al XIV-lea: Der „Roman de la comtesse d'Anion” von Jean Maillart.
Activitate • 1892-1893 – Este profesor de liceu la Botoşani şi Focşani
• 1895 – Publică prima lucrare – „Aliteraţiunea în limbile romanice”
• 1897 – A doua sa lucrare publicată: „Rotacismul în dialectul istrian”
• 1897-1901 – Este numit provizoriu la Catedra de istoria limbii şi literaturii române de la Universitatea din Bucureşti, unde deschide primul curs cu o lecţie despre „Obiectul şi metoda filologiei”. Devine titularul Catedrei de filologie romanică cu privire specială asupra limbii române, începând din 1901 până la sfârşitul vieţii sale.
• 1898 – Publică Buletinul „Studii de filologie română”.
• 1901 – Îi este publicată la Paris opera fundamentală „Histoire de la langue roumaine”, volumul I, „Les origines”, în care sunt strânse informaţii vaste asupra formării şi evoluţiei limbii române. Este ales membru corespondent al Academiei Române. Mai mult +
• 1905 – Este distins cu Premiul „Bibesco” al Societăţii de Lingvistică din Paris. Înfiinţează la Bucureşti Societatea de Filologie, în cadrul căreia prezintă comunicări cu tematică lingvistică pe care le va publica mai târziu în „Buletinul Societăţii Filologice”.
• 1907 – Împreună cu I.-A. Candrea, publică „ Dicţionarul etimologic al limbii române”. Îl preocupă problema ortografiei limbii române, aducând la cunoştinţă Academiei părerile sale în legătură cu normelor limbii literare.
• 1913 – Întemeiază Institutul de Filologie şi Folclor.
• 1914-1916 – Ţine la Universitate un număr de prelegeri asupra simbolismului francez.
• 1918 – Devine membru activ al Academiei Române, unde va ţine discursul de recepţie „Şcoala latinistă în limba şi literatura română. Barbu Delavrancea. ”
• 1923 – Este ales membru de onoare al Societăţii de Etnografie.
• 1924 – Devine membru al Societăţii de Lingvistică de la Paris.
• 1923-1928 – Înfiinţează o nouă revistă, „Grai şi suflet”, publicaţie a Institutului de Filologie şi Folclor.
• 1925 – Iniţiază convocarea unui Congres al filologilor români şi susţine comunicarea „Vorbirea populară din puncte nouă de vedere”.
• 1938 – Se stinge din viaţă la 9 iunie, fiind înmormântat la cimitirul Bellu. Apare volumul II, „ Le seizième siècle”, din „ Histoire de la langue roumaine”.
Opere principale
• Histoire de la langue Roumaine - Istoria limbii române (2 volume, Histoire de la langue roumaine – Les origines 1901 şi Histoire de la langue roumaine – Le XVIème siècle 1938), prima mare operă de sinteză consacrată originii şi evoluţiei limbii române (până în secolul al XVI-lea inclusiv)
• Graiul din Ţara Haţegului (1915)
• Sufletul latin şi literatura nouă (2 volume, 1922)
• Viaţa păstorească în poezia noastră populară (2 volume, 1922-1923)
• Literatura română modernă (3 volume, 1929-1933)
• Dicţionarul etimologic al limbii române. Elementele latine, în colaborare cu I.-A. Candrea (1907-1914)
• Graiul nostru, împreună cu I.-A. Candrea şi Theodor Sperantia, o culegere de texte dialectale româneşti (2 volume, 1906-1907).
Afilieri
• Membru al Academiei Române
• Membru al „Societăţii de texte vechi franceze”
• Membru al „Societăţii de Lingvistică din Paris”
Mai puțin - Povești care ne merg la suflet • În 2005 a fost publicată lucrarea „Ovid Densusianu în amintirea şi conştiinţa critică românească”, ediţie îngrijită de Ion Diaconu şi Ioan Şerb, cu scopul declarat de a fi „o contribuţie la o mai dreaptă cinstire a operei savantului şi la o mai bună cunoaştere a biografiei lui”.
• Ovid Densusianu este fiul lui Aron Densusianu, profesor de limba latină şi literatură română la Universitatea din Iaşi şi nepotul lui Nicolae Densusianu, autorul lucrării Dacia preistorică.
Citate memorabile
• Învăţătura îţi dă lumină, dar te înalţă decât prin caracter.
• Oamenii îşi iubesc prea mult mărginirile... de aceea le vine atât de greu să le depăşească.
• A-ţi îmbogăţi mintea şi experienţa într-o lume mai vastă decât cea în care trăieşti nu înseamnă să renegi ceea ce porţi în tine. A te hrăni din seve adânci nu înseamnă să te alterezi.
Autori Legături utile |