Daniel Danielopolu

Precursor al biociberneticii

Data și locul nașterii

25 Aprilie 1884, Bucureşti

Data și locul morții

29 Aprilie 1955, Bucureşti

Educație

• Urmează liceul „Sf. Sava” din Bucureşti unde susţine bacalaureatul la vârsta de 16 ani
• 1900 – începe studiile la Facultatea de medicină din Bucureşti
• 1905 – Încă student, publică prima sa lucrare ştiinţifică, împreună cu unul dintre profesorii săi
• 1908 – Devine asistentul lui Ioan Cantacuzino
• 1910 – La 25 de ani devine doctor în medicină şi chirurgie cu teza „Contribuţii la studiul tuberculinei brute” distinsă cu medalia de aur a Facultăţii de Medicină, în care-l contrazice cu argumente ştiinţifice pe marele savant Victor Babeş.

Activitate

• 1912 – Publică primul său volum ştiinţific, “Tulburările ritmului inimii”
• 1915-1925 – Efectuează experienţe minuţioase în urma cărora emite teoria antagonismului interstimulat, al simpaticului şi parasimpaticului; această teorie face din savantul român un precursor al ciberneticii biologice.
• 1918 – Este numit profesor la Facultatea de medicină din Bucureşti.
• În timpul primului război mondial conduce un spital care avea scopul tratării bolnavilor de tifos exantematic.
• 1919 – Publică la Paris o monografie despre tifosul exantematic.
• 1921 – Creează metoda viscerografică în medicina experimentală.
• 1923 – Descoperă noi metode pentru investigarea sistemului neurovegetativ cum ar fi: proba atropinei şi a ortostatismului.
• 1928 – Concepe celebra schemă anatomo-fiziologică a sistemului nervos vegetativ, prin care clarifică multe necunoscute, pentru care este considerat o autoritate la nivel mondial.
• 1932 – Lansează teoria după care orice medicament exercită asupra organismului, atât o acţiune specifică, cât şi una nespecifică.
• 1935 – Iniţiază şi organizează crearea Academiei de Medicină şi devine secretarul perpetuu al acesteia.
• 1936 – Participă la congresul de Fiziologie de la Leningrad.
• 1938 – Devine membru de onoare al Academiei Române.
• 1943 – Pe data de 5 iunie devine membru titular al Academiei de Ştiinţe din România.
• 1944 – Semnează, împreuna cu alţi profesori universitari, un memoriu prin care se cere ieşirea României din alianţa militară fascistă.
• 1944-1945 – Între 6 decembrie si 28 februarie este Ministrul sănătăţii şi asistenţei sociale.
• 1948 – Înfiinţează Institutul de Fiziologie Normală şi Patologică.
• 1951 – Înfiinţează şi conduce revistele: „Studii şi cercetări de fiziologie normală şi patologică”, „Probleme de cardiologie” şi „Probleme de reumatologie”.
• A fost membru al Academiilor de medicină din Paris, Madrid, Buenos Aires.
• A fost membru al Societăţilor de medicină din Viena şi Paris.
• A studiat interdependenţa dintre sistemul nervos somatic şi cel vegetativ.
• A adus contribuţii la patogenia şi tratamentul anginei pectorale.
• Este printre primii în lume care abordează concepţia biociberneticii, ce presupune prezentarea organismelor şi a funcţiilor organelor ca pe nişte sisteme.
• A realizat studii clasice privind guşa endemică, reumatismul şi angina de piept.
• A introdus noi metode de tratament pentru insuficienţa cardiacă, printre care şi terapia cu strofantină în doze fracţionate.

Mai mult +

Publicaţii
• 1912 – „Tulburările ritmului cordului”
• 1916 – „Acţiunea digitalei asupra tensiunii arteriale în hipertensiune”
• 1919 – „Le Typhus exanthématique” (ed. a II-a în 1943)
• 1924 – „L’angine de poitrine – pathogénie – traitement médical et chirurgical”
• 1930 – „Die viscerographische Methode”
• 1932 – „Le système nerveux de la vie végétative” – 2 vol.
• 1935 – „Le tonus cardio-vasculaire et l’epreuve amphotrope sinocarotidienne”
• 1940 – „L’endémie tyroidienne en Roumanie”
• 1946 – „Phylaxie-paraphylaxie (immunité-anaphylaxie) et maladie spécifique”
• 1946 – „La digitale et les strophantines”
• 1952-1954 – „Probleme de farmacologie nespecifică”

Mai puțin -

Povești care ne merg la suflet

• „An după an – scria despre el C. I. Parhon – noi serii de studenţi au ascultat lecţiile sale, construite cu o mare conştiinciozitate, care le transmiteau, pe lîngă cunoştinţele predate, lumina şi gîndul viu al unei personalităţi deosebite, deschizătoare de noi orizonturi.”
• „Daniel Danielopolu, poate cea mai marcantă personalitate a ştiinţei medicale româneşti dintre cele două războaie mondiale, este şi primul nostru medic savant de anvergură care nu a frecventat nicio universitate occidentală şi nu a efectuat peste hotare stagii ştiinţifice importante.” Gh. Brătescu

Autori

  • Pîntea Paula Gabriela

Legături utile