Gheorghe Mihoc Matematician cu importante contribuţii în teoria probabilităţilor şi statistica matematică  Data și locul nașterii 7 Iulie 1906, Brăila Data și locul morții 25 Decembrie 1981, Bucureşti Educație • Urmează şcoala elementară în Bucureşti, apoi liceul „Gheorghe Șincai”
• 1928 – Devine licenţiat al Universităţii din București, Facultatea de Științe
• Continuă studiile la Universitatea din Roma, Facultatea de Statistică
• 1930 – Obţine titlul de doctor în ştiinţe şi actuariale sub îndrumarea statisticianului italian Guido Castelnuovo
• Pe 28 aprilie 1934, a obținut titlul de Doctor în matematică de la Universitatea din București, cu teza Asupra proprietăților generale ale variabilelor statistice independente. Din comisiei făceau parte Dimitrie Pompeiu, preşedinte, Anton Davidoglu şi Octav Onicescu.
Activitate • 1930-1948 – A fost profesor de matematică la Școala de Statistică, actuariat și calcul din București, şcoală înfiinţată şi condusă de Octav Onicescu
• Începând din 1937, Mihoc a devenit asistentul lui Octav Onicescu, mai întâi în mecanică, apoi în algebră și calculul probabilităților.
• 1942-1946 – Este conferențiar de matematici generale la Facultatea de fizică-chimie.
• 1946-1949 – Este profesor de matematică financiară la Academia comercială din București.
• 1948-1973 – După reforma educației, a fost numit șef de catedră al departamentului de calculul probabilităților și statistică matematică.
• Din 1955 a fost membru corespondent al Academiei Române și a devenit membru titular în 1963.
• A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 20 decembrie 1938.
• 1964-1975 – A fost director al Centrului de statistică al Academiei.
• Declarat profesor emerit în 1964 și om de știință emerit în 1969.
• Laureat al Premiului de Stat în 1962.
• Președinte al Academiei Române din 1980 până la moartea sa un an mai târziu.
• Împreună cu acad. Octav Onicescu este considerat întemeietorul şcolii româneşti de teoria probabilităţilor şi statistică matematică, înfiinţând prima catedră de probabilităţi din România şi una dintre primele din lume. Dintre lucrările sale amintim: Calculul probabilităților, Tratat de matematici actuariale, Legea “limita de probabilitate a numărului de iterații de lungime dată”, Matematici aplicate în statistică (în colaborare) și Modele matematice ale așteptării, Bazele matematice ale teoriei fiabilității, Tratat de statistică matematică. La acestea se adaugă o serie de manuale pentru învățământul liceal și superior.
Povești care ne merg la suflet • “Am avut câțiva profesori buni… toți mi-au inspirat dragostea pentru știință. Dar a mai existat un element care m-a direcționat de tânăr spre matematică, și anume existența Gazetei Matematice. … În paginile ei erau menționate numele tinerilor autori ce rezolvau sau propuneau probleme de matematică. Faptul că elevii au oportunitatea de a propune probleme pe care ei le-au descoperit este foarte important din punct de vedere pedagogic. În timpul lecțiilor, dar și în studiul manualelor, ei au învățat să rezolve probleme, iar asta i-a ajutat să înțeleagă mai bine ceea ce sunt învățați.” – Gheorghe Mihoc, The Making of Statisticians (Springer-Verlag, New York, 1982).
• “După o viață dedicată științei, încă simt că aș fi putut face mai mult. Asta ar fi fost posibil dacă aș fi investit mai puțin timp în muncă administrativă și de organizare. Pe de altă parte, cred că implicarea mea în aceste activități m-a pus într-o poziție de unde puteam facilita accesul la cercetare și învățare pentru tineri. Astfel, cel puțin parţial, nu consider aceste treburi administrative ca fiind o pierdere totală.” – Gheorghe Mihoc, The Making of Statisticians (Springer-Verlag, New York, 1982).
Autori Bibliografie - Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982
Legături utile |
Acasă
