Carol I (Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen)
Primul rege al României, făuritor al României moderne şi independente
Data și locul nașterii
20 Aprilie 1839, Sigmaringen, Germania
Data și locul morții
10 Octombrie 1914, Sinaia
Educație
• A primit o educaţie aleasă, destinată carierei de militar.
• După terminarea cursurilor secundare a urmat „Şcoala de cadeţi” din Münster, fiind numit sublocotenent la Regimentul de artilerie şi gardă.
• În 1857 urmează cursurile „Şcolii de artilerie de geniu” din Berlin, devenind ofiţer al Regimentului 2 dragoni de gardă.
• Învaţă limbile de circulaţie europeană, dintre care cel mai bine stăpânea franceza învăţată de la bunica sa, Ştefania (fiica de suflet a lui Napoleon Bonaparte)
Activitate
• Până în anul 1866 a fost ofiţer german şi ofiţer de ordonanţă al Prinţului Friederich.
• 1864 – Participă la războiul austro-pruso-danez, fiind înaintat la gradul de căpitan.
• 1865 – Pe 31 martie Ion C. Brătianu îi propune preluarea conducerii României, fiind recomandat de împăratul Napoleon al III-lea. Karl acceptă această propunere. A fost ales de elita politică românească, pentru a consolida unirea celor două Principate, Moldova şi Ţara Românească, pentru a conferi prestigiu noului stat, pentru a calma luptele interminabile pentru putere între facţiunile interne şi pentru a reprezenta un factor de stabilitate, într-un moment crucial al dezvoltării României.
• 1866 – La 10 mai intră triumfal în Bucureşti. În aceeaşi seară Carol depune jurământul la Parlament (nu ştia în româneşte decât cuvântul jur).
• 29 iunie 1866 – Se adoptă o nouă constituţie (cea mai liberală din Europa la acea vreme).
• 1872 – Cumpără 1000 de pogoane în localitatea Piatra Arsă, unde urma să fie construit Castelul Peleş. În anul 1873 începe construcţia Castelului Peleş, iar sub piatra de temelie au fost îngropate 20 de monede din aur de 20 de lei.
• Reorganizează armata, după model prusac.
• 1877 – Participă la luptele pentru dobândirea independenţei României, fiind conducătorul armatei şi prezent pe câmpul de luptă.
• 1878 – Pe data de 3 martie este semnat tratatul de la San Stefano, Carol neacceptând dezonoarea înfăptuită, motiv pentru care ţarul Rusiei a trimis trupe pentru a ataca Bucureştiul. La rândul sau Carol trimite mai multe detaşamente pe linia Slatina – Piteşti – Târgovişte. Confruntarea directă a fost evitată de tratatul de la Berlin de la 1 iulie 1878, când România a fost recunoscută de marile puteri ca fiind independentă.
• Pe 9 martie 1878 primeşte titlul de „Alteţă Regală”, pentru ca în anul 1881, pe data de 15 martie, România să se proclame regat, iar domnitorul şi soţia sa să devine rege şi regină. Este încoronat la 10 mai 1881 cu o coroană de oţel, fabricată prin topirea unui tun de la Plevna.
• 25 septembrie 1883 – a fost inaugurat Castelul Peleş.
• 1883 – Carol a semnat un tratat cu Tripla Alianţă, tratat care se activa doar în cazul în care Rusia ataca unul dintre membrii înţelegerii.
• 1891 – La insistenţele reginei Elisabeta a fost proclamată legea pentru educaţie primară.
• În 21 iulie / 3 august 1914 a fost convocată o întrunire de urgenţă a Consiliului de Coroană unde Carol a comunicat existenţa tratatului împotriva Rusiei. A întâmpinat o opoziţie fermă din partea majorităţii membrilor Consiliului de Coroană.
• 1914 – Semnează un tratat secret cu Germania şi Austro-Ungaria, împotriva voinţei generale a opiniei publice.
• 16 octombrie 1914 – Carol, în urma mai multor presiuni, pregăteşte textul cu care va aduce în faţa opiniei publice dorinţa sa de a abdica; renunţă totuşi, fiind însă hotărât să abdice dacă se va dori război împotriva Germaniei.
• 27 septembrie/10 octombrie 1914 – se stinge din viaţă şi este înmormântat la Mănăstirea Curtea de Argeş.
În testamentul publicat după moartea sa în Monitorul scria: „Prin o bună gospodărie şi o severă rânduială în cheltuieli, fără a micşora numeroasele ajutoare cerute din toate părţile, averea mea a crescut din an în an, aşa că pot dispune astăzi de sume însemnate, în folosul scumpei mele Românii şi pentru binefaceri. Am hotărât dar o sumă de 12 milioane de lei, pentru diferitele aşezăminte, noi fundaţiuni şi ca ajutoare. Această sumă va fi distribuită precum urmează:
1. La Academia Română , şase sute mii de lei, capital pentru publicaţiuni.
2. La Fundaţiunea mea Universitară, pentru sporirea capitalului, şase sute mii de lei.
3. La Orfelinatul "Ferdinand" din Zorleni, lângă Bârlad, pentru sporirea capitalului, cinci sute mii de lei.
4. Pentru întemeierea unui internat de fete de ofiţeri în armata mea, cu un institut de educaţiune, cu un învăţământ practic, la Craiova , două milioane lei.
5. Pentru întemeierea unei şcoli industriale la Bucureşti , trei milioane lei”.
Acest lucru dovedeşte încă o dată cât de mult a iubit Regele Carol I România, patria sa adoptivă.
Autori
Buraga Ştefan-Cosmin
Bibliografie
Boris Crăciun – „Regii şi reginele României”, Editura „Porţile Orientului”, Iaşi, 1977
Acasă
