Ion Pavel Ctitor al diabetologiei româneşti  Data și locul nașterii 27 Martie 1897, Bucureşti Data și locul morții 6 Martie 1991, Bucureşti Educație • 1907 – a absolvit şcoala primară la şcoala „Petrache Poenaru“ din Bucureşti;
• 1907-1914 – Urmează cursurile liceului „Sf. Sava”;
• 1916-1918 – Facultatea a fost închisă din cauza războiului, perioadă în care, deşi nerecrutat, merge voluntar în război şi lucrează la formaţiunile sanitare de pe front;
• 1922 – A absolvit cursurile Facultăţii de Medicină din Bucureşti;
• După diferite stagii în servicii de chirurgie şi pediatrie, începe să activeze în Clinica medicală de la Spitalul Colţea, condusă de Ion Nanu-Muscel, considerat cel mai bun clinician al timpului său. Rămâne la Colţea timp de 14 ani şi, la îndemnul lui Nanu-Muscel, merge în alte ţări, pentru a învăţa de la diferite vârfuri medicale. Ajunge astfel la Berlin, în serviciul de anatomie patologică al profesorului Carl Benda şi în serviciul de hematologie şi de afecţiuni ale aparatului respirator. Reîntors în ţară, pe lângă munca din spital, lucrează în laboratoarele Institutului Cantacuzino, unde, sub conducerea profesorului Mihai Ciucă, realizează teza de doctorat: „Despre reacţia Schick şi imunitatea în difterie în ţara noastră“.
Activitate • 1944 – publică ,, Le Diabète”, prima lucrare de acest gen din România şi printre puţinele publicate în lume, pentru care primeşte în 1946 premiul Academiei de Știință de la Paris;
• 1967 – „Fiziopatologia icterelor“;
• Preocupare cu totul deosebită a lui I. Pavel a fost de a stabili adevărul în ceea ce priveşte contribuţia foarte importantă a lui Nicolae Paulescu la descoperirea insulinei. În 1976, apare, în limba engleză, cartea „Prioritatea lui N. Paulescu în descoperirea insulinei“ ;
• 1982 – ,,Cercetări de fiziopatologia bolilor hepato-biliare“ .
Autori Legături utile |
Acasă
