Cecilia Cuțescu-Storck  Pictoriță română, prima femeie din Europa care ocupă o catedră universitară de artă    Data și locul nașterii  14 Martie 1879, Câineni, Vâlcea    Data și locul morții  29 Octombrie 1969, București  Educație  •	1897 – Studiază la Damenakademie din München cu profesorii Fehr și Schmidt 
•	1899-1905 – Studiază la Académie Julian din Paris sub tutela lui Jean Paul Laurens şi Benjamin Constant 
  Activitate  •	1902 – lucrarea Nud este primită la Salonul Champ-de Mars, unul dintre cele mai severe saloane pariziene; 
•	1905 – expune la la Anvers şi în cadrul Salonul de toamnă de la Paris; 
•	1906 – are prima expoziție personală la Galerie Hessѐle pe Rue Lefitte din Paris; 
•	La București este co-optată în gruparea Tinerimea artistică, iar lucrările ei au fost expuse alături de cele ale lui Constantin Brancuși. 
•	1906 – se întoarce definitiv în România și se stabilește la București. 
•	1916 – devine profesoară la catedra de arte decorative a Academiei de Arte Frumoase din București, fiind prima femeie profesor la o universitate de arte de stat din Europa; sctivitatea ei de profesorat a durat un sfert de veac; 
•	1916 – primeşte prima comandă de pictură murală „Agricultura, Industria și Comerțul”, pentru holul de onoare al Băncii Marmorosch-Blank; 
•	1916 – alături de Olga Greceanu și Nina Arbore, înființează „Asociația artistelor plastice”, cele trei formând așa numitul „Grup al celor trei doamne”. 
•	1924, 1928 reprezintă România la Bienala de la Veneția; 
•	1929 – la expoziția Internațională de la Barcelona, unde expune două picturi în ulei („În extaz” și „Interior”) primeşte Marele Premiu iar Guvernul spaniol îi decernează decorația Cavaler al Ordinului meritul civil; 
•	1931 – expune la Amsterdam, Bruxelles, Anvers, Haga, Poznan, Milano, Atena; 
•	1933 –realizează o lucrare de mari dimensiuni în aula Academiei Comerciale (ASE) având ca subiect Istoria comerțului românesc, iar un an mai târziu, îpictează Plafonul din Sala mare de recepție a Palatului Republicii, având ca subiect apologia artelor românești; 
•	1933 – primeşte titlul de Cavaler al Legiunii de Onoare, Franța; 
•	1934 – expune la Belgrad, Roma, Varşovia; 
•	1937 – ca o recunoaştere a meritelor sale, este aleasă președintă a Sindicatului de Arte Frumoase, pe care îl conduce 2 ani; 
•	1943 – publică o carte autobiografică intitulată Fresca unei vieți, iar în 1966 volumul este întregit și revizuit sub titlul O viață dedicată artei; 
•	1957 – Maestrul Emerit al Artei, pentru întreaga activitate artistică; 
•	1958 – o amplă expoziţie retrospectivă la sala Dalles, cuprinzând peste 400 de lucrări diferite, un bilanț al unei vieți dăruite în întregime artei. 
  Povești care ne merg la suflet  •	Iată cum povesteşte Cecilia Cuţescu-Ştorck despre câștigarea concursului pentru postul de profesoară la Școala de Arte Frumoase: „Și când mi-aduc aminte câte ostilități a trebuit să înfrâng pentru a obține această catedră, în acele timpuri când femeia nu era îndeajuns considerată, fiind lipsită de orice drepturi! Câte intrigi și neplăceri am îndurat! S-a mers până acolo încât să se caseze de două ori concursul la care totuși reușisem. Dar m-am prezentat a treia oară și tot am izbutit să ocup catedra. Tocmai această dârzenie ce m-a făcut să înving prejudecăți și piedici, mi-a adus din partea presei, cât și cu ocazia diverselor sărbătoriri, elogiul de a fi deschis drumuri noi de activitate femeilor”!!! 
•	La Paris, bucuria succesului a împărtăşit-o cu nimeni altul decât Constantin Brâncuși, bunul său prieten, cu care obișnuia să ia tramvaiul și să viziteze marile muzee și expoziții; același Brâncuși care, nu se sfia să o invite apoi acasă și să o servească cu mămăliguță cu unt și ouă ochiuri! Cei doi mari artiști români vor lega pe viață o prietenie bazată pe respect și prețuire! 
•	Omagiată de Uniunea Artiștilor Plastici, la împlinirea a 90 de ani de viață şi 75 de ani de activitate artistică, marea artistă a declarat „Sunt mândră când mi se admiră pictura, dar mă simt fericită atunci când am prilejul să constat că ea e admirată drept un produs, o creație a artelor românești. Atunci știu că am făcut ceva pentru patria mea și mulțumirea îmi dă aripi să încerc mereu alte lucrări.” 
  Autori   Legături utile   |