• 1854 – Călătoreşte la Constantinopol, unde este primit de sultan care-i cumpără tabloul „Bătălia de la Olteniţa”, pictat în acelaşi an. Aici se întâlneşte pentru ultima oară cu B. Iscovescu la Constantinopol – bolnav grav.
• 1855 – Participă la „Expoziţia universală din Paris” cu tabloul „Bătălia de la Alma”. Se întoarce in ţară, unde rămâne până în primăvara anului următor.
• 1856– Pictează „Al doilea atelier al artistului în anii de studii”, „Femeie în rochie neagră” ş.a.
• 1857 – La Paris fiind, pictează alegoria „Unirea Principatelor” pe care o trimite în ţară şi se stabileşte la Bucureşti.
• 1858 – Se află din nou la Paris. Călătoreşte în Italia, la Roma, Veneţia, Milano, după care se întoarce definitiv în ţară şi se stabileşte la Bucureşti.
• 1859 – Pictează „Bătălia românilor cu turcii pe insula Sf. Gheorghe” şi începe demersuri pe lângă Eforia Şcoalelor pentru înfiinţarea unei şcoli de artă. Tot în acest an realizează portretul Principesei Zoe Brâncoveanu, opera considerată una dintre culmile măiestriei portretistice a lui Theodor Aman.
• 1860 – Publică, în „România Carpaţilor”, articolul-program „Despre pictură” din care se poate desprinde profesiunea sa de credinţă.
• 1861-1864 – Realizează mai multe compoziţii istorice mari printre care „Bătălia de la Plonin”, „După bătălia de la Rusciuc” şi renumitul tablou „Vlad Ţepeş şi solii turci”.
• 1864 – Theodor Aman înfiinţează cele două şcoli Belle-Arte din Bucureşti şi Iaşi. Este numit director al Şcolii naţionale de arte frumoase care ia fiinţă prin decretul semnat de Alexandru Ioan Cuza la 5 octombrie, acelaşi an.
• 1865 – Participă la cea dintâi „Expoziţie a artiştilor în viaţă” — deschisă din iniţiativa sa — cu o masivă contribuţie (24 de tablouri). Se căsătoreşte cu Ana Niculescu-Dorobanţu.
• 1868 – Participă la cea de a doua „Expoziţie a artiştilor în viaţă” şi obţine „Medalia de onoare”.
• 1869 – Figurează cu pânze la „Expoziţia industrială” din Craiova.
• 1872 – Participă la „Expoziţia artiştilor in viaţă”, expunând, printre altele, vasta compoziţie „Izgonirea turcilor la Călugăreni”, pentru care primeşte „Medalia clasa I”. Începe să graveze în aquaforte.
• 1873 – Ia parte la „Expoziţia internaţională de la Viena” cu 16 lucrări
• 1875 – Devine membru al organizaţiei pariziene de specialitate, Societatea Acvafortiştilor
• 1881, 1874, 1870 – Participă la „Expoziţia artiştilor în viaţă”
• 1875 – Execută tablourile: „Pe o stradă în Cîmpulung”, „Transport de buţi iarna”, „Stejarul”, gravura „Ţăran cu căciula in mână” ş.a.
• 1872-1882 – Thedor Aman s-a preocupat şi de sculptură, când a realizat şi primele sale gravuri
• 1884 – Călătoreşte la Paris, unde vizitează Salonul, expoziţia lui Meissonier şi pe cea a lui Munkáscy; vizitează apoi Italia. Pictează printre altele tabloul „Ţiganca”.
• 1885-1887 – Execută lucrările „Bal costumat în atelier”, „Boierii surprinşi la ospăţ de trimişii lui Vlad Ţepeş” ş.a.
• 1889 – Deschide o expoziţie retrospectivă
• 1991 – Este numit membru post-mortem al Academiei Române

Citate
„Artistul, ca şi literatul, trebuie să aparţină timpului său; numai cu această condiţie operele lui se vor transmite posterităţii. El trebuie să aparţină ţării sale, numai astfel va fi uimitor. El trebuie să-şi exprime opiniile, dacă ţine să fie adevărat şi admirat de gânditori. El trebuie să se arate concret în cugetările lui, numai astfel va avea un ideal.” (Aman Theodor)
Aprecieri critice
„Theodor Aman este primul artist modern, în adevăratul înţeles al cuvântului, din istoria plasticii româneşti. Prin viaţa şi activitatea sa, el a influenţat şi a grăbit deschiderea spre modernitate a artelor din ţara noastră, marcând, în acelaşi timp, evoluţia ulterioară a mişcării instituţionale până la izbucnirea Războiului cel Mare.” (Adrian-Silvan Ionescu)
Este recunoscut pentru gravura in acvaforte, fiind primul pictor-gravor român de anvergură şi făcând parte din aceeaşi distinsă familie cu Whistler, Corot şi Pissarro.