Gavriil Musicescu Fondatorul primului cor profesionist din România  Data și locul nașterii 20 Martie 1847, Ismail, Ucraina Data și locul morții 21 Decembrie 1903, Iaşi Educație • 1854 – 1858 – urmează clasele primare din oraşul său natal, Ismail.
• 1859 – Urmează cursurile Seminarului din Ismail.
• 1860 – 1864 – Urmează cursurile Seminarului de la Huşi.
• 1864 – 1866 – Urmează Şcoala de Muzică şi declamaţie din Iaşi. Ulterior, aceasta s-a transformat în Conservatorul de muzică şi artă dramatică din Iaşi.
• 1868 – Urmează cursurile Capelei Imperiale din Petersburg.
• 1870 – Urmează cursurile conservatorului din Petersburg. Activitate A fost compozitor, muzicolog, dirijor şi profesor.
• 1866 – Profesor la Catedra de muzică corală de la Seminarul din Ismail. Aici cunoaşte repertoriul bisericesc al clasicilor ruşi.
• 1869 – Are conducerea corului episcopal din Ismail.
• 1872 – În urma concursului, a fost numit profesor la Catedra de armonie din cadrul Conservatorului din Iaşi. Concomitent, predă ca profesor de armonie la şcoala normală „Vasile Lupu” şi la liceul de fete din Iaşi. Mai mult +
• 1875 – Militează pentru înfiinţarea claselor de instrumente de suflat şi crearea unei orchestre care să susţină concerte simfonice.
• 1876 – Devine dirijorul Corului Mitropoliei din Iaşi, una dintre cele mai impunătoare formaţii din ţară. Efectuează numeroase turnee în Transilvania (Sibiu, Braşov), în Banat (Lugoş, Timişoara, Arad), în Chişinău şi în Rusia.
• 1882 – Este numit subdirector la Conservatorul din Iaşi.
• 1886 – Propune ca în Proiectul de lege al instrucţiei publice să se introducă muzica ca disciplină în clasele primare, licee, gimnazii şi şcoli primare.
• 1889 – Membru al Societăţii Ştiinţifice şi Literare „Arhiva” din Iaşi, membru al Societăţii „Armonica” din Cernăuţi şi membru al Ateneului Român din Bucureşti.
• 1901 – Director al Conservatorului din Iaşi.
• 1902 – Formează prima orchestră în cadrul conservatorului.
• 1903 – Iniţiază conferinţe, audiţii, prin care contribuie la culturalizarea muzicală a societăţii.
Compoziţii muzicale
Aceasta cuprinde muzică corală religioasă, muzică laică, prelucrări populare şi lucrări ocazionale.
• Compoziţii religioase: au ca model muzica psaltică monofonică. A făcut primele încercări de armonizare, numindu-le „melodii româneşti”. Acestea sunt: „Imn religios”, „Imnul Cheruvin opus 5”, „Primul concert compus pentru cor mixt cu aranjament de piano”, „Concertul în si bemol major”.
• Compoziţii laice: „Cântătorul dorului”, „Hora”, „Dorul inimii”, „O şezătoare la ţară”, „Ca un glob de aur”, „Mama lui Ştefan cel Mare”
• Prelucrări populare: la îndemnul lui V. Alecsandri, Academia Română aderă la ideea de culegere a melodiilor populare. Muzicescu preia ideea şi realizează o culegere de compoziţii bazate pe armonizarea melodiilor populare. Acestea sunt: „Zis-a Badea c-a venit”, „Răsai lună”, „Corăbiereasca”, „Doina haiducului”, „De te-ar prinde Neica-n crâng”.
• Compoziţii ocazionale: „Cu tărie înainte” – cu prilejul jubileului de jumătate de veac al Academiei Mihăilene din Iaşi. „Cântecul lui Ştefan” – la inaugurarea statuii acestuia. „Arme, arme”, „Hora de la Plevna” – închinate războiului de independenţă 1877.
Compoziţii didactice
„Curs practic de muzică vocală”, „Muzică în popor”, „Proiect de regulament pentru Conservatorul de muzică şi declamaţiune din Iaşi”. Mai puțin - Povești care ne merg la suflet Citate
„Muzica exercită o influenţă foarte puternică asupra omului; prin mijlocul ei, omul îşi înnobilează caracterul, iar sufletul îl înalţă spre regiunile ideale… Ea singură e aceea care se răspândeşte cu iuţeala fulgerului şi a cărei putere s-a probat prin fapte, începând din timpurile cele mai vechi şi până în zilele noastre.”
„Cântecele poporane sunt fructul imaginaţiunii proprii a neamului, expresiunea simţimintelor lui.” Mai mult +
Aprecieri critice
„Valorosul şi energicul director al Conservatorului din Iaşi, culegătorul pios şi entuziast al cântecelor naţionale, izvoditoarele simţiri poporane... organizatorul inimitabil al neîntrecutului cor mitropolitan, G. Musicescu a fost o personalitate marcantă în mişcarea culturii noastre contemporane. Memoria sa va trăi veşnic în istoria dezvoltării muzicale la români.” (A. Xenopol - 15 decembrie 1903)
„Va rămâne însă pentru întreg neamul românesc Musicescu nemuritor; operele lui stau dovadă că a muncit şi s-a sacrificat pentru artă. Va rămâne o amintire neştearsă în sufletul tuturor românilor, energia şi perseverenţa cu care a lucrat pentru dezvoltarea şi propagarea muzicii la noi.” (T.H. Burada – 1905) Mai puțin - Autori Bibliografie - Breazul, G., (1963). Gavriil Musicescu. Bucureşti: Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.S.R.
Legături utile |
Acasă
