George Calboreanu

Actor român de teatru şi film

Data și locul nașterii

3 Ianuarie 1896, Sibiu

Data și locul morții

12 Iulie 1986, București

Educație

• Studiază întâi la Sibiu, la şcoala din Turnişor
• Şcoala de Arte şi Meserii din Bucureşti
• Studiază la Iaşi la Conservator şi la Facultatea de Litere şi Filozofie
• își definitivează studiile la Viena

Activitate

• 1917 – a debutat la Iaşi împreună cu Aglae Pruteanu pe scena Teatrului Naţional
• 1926 – debutează pe scena Naţionalului bucureştean în spectacolul „Vlaicu-Vodă”, fiind invitat să joace aici de însuşi autorul piesei, Alexandru Davila
• 1927 – a jucat rolul lui Chirică din „Omul cu mârțoaga” de George Ciprian, demersul său scenic fiind decisiv în impunerea comediei
• va juca pe scena teatrului bucureștean până la sfârşitul carierei, devenind chiar societar al acestei instituţii în anul 1928
• 1932 – l-a interpretat pe Spirache Necșulescu în „Titanic Vals” de Tudor Mușatescu
• 1956 – a realizat legendara interpretare a personajului Ştefan cel Mare, din spectacolul „Apus de soare“, după piesa scrisă de Barbu Delavrancea în 1909 şi pusă în scenă la Teatrul Naţional din Bucureşti
• joacă în 14 filme dintre care se remarcă „Bădăranii” (1960), „Străinul” (1964), „Neamul Şoimăreştilor” (1965), „Fraţii Jderi” (1973)
Distincţii
• A fost distins cu Ordinul Muncii Clasa I „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”, în anul 1953
• În anul 1967, i se acordă Ordinul Meritul Cultural clasa I „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”
• O stradă din București îi poartă numele

Povești care ne merg la suflet

• Avea ceva din maiestatea unui patriarh. Degaja nobleţe. A ştiut să comunice prin imobilitate şi tăcere. Era o tăcere ce putea fi curmată de o privire care marca trecerea de la linişte la furtună. Apoi vocea sa devenea un răcnet zguduitor. George Calboreanu știa să păstreze veşnicul anotimp al frumuseţii.
• În 67 de ani de teatru a interpretat o enciclopedie de roluri şi o galerie de personaje cu vocea sa inegalabilă şi de neuitat. Nu avea hazul unui actor de comedie. Hazul lui Calboreanu avea ceva mucalit, ponosit, îmbufnat, cârcotaş. Pe lângă rolurile jucate în teatru, se adaugă cele din 11 filme, precum şi sutele de imprimări la radio, ce au îmbogăţit Fonoteca de Aur.
• Privindu-i chipul, fruntea bombată, nasul puternic şi gura tăiată energic ar sugera o persoană severă; dar, dacă ne gândim la drumul parcurs de la Turnişor, sat de pe lângă Sibiu, până pe scena Teatrului Naţional, ne dăm seama că avem de-a face cu un om ambiţios, chiar biruitor.
• Un citat memorabil al geniului Calboreanu: „Adevărul este că nu viaţa în luminile rampei ne oboseşte, ci despărţirea de focul lor. Nu freamătul cabinelor şi al culiselor sună tristul semnal al anilor ce s-au scurs, ci tăcerea camerei tale.”

Autori

  • Zaharia Irina, 9E

Legături utile