Nicolae Vasilescu-Karpen

Patriarh al ştiinţei şi învăţământului tehnic românesc

Data și locul nașterii

28 Noiembrie 1870, Craiova

Data și locul morții

2 Martie 1964, Bucureşti

Educație

• 1877 – Urmează şcoala primară apoi Liceul Carol I din Craiova
• 1891 – Termină şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti
• 1899 – Pleacă la Paris pentru a-şi continua pregătirea la Şcoala Superioară de Electricitate, pe care a absolvit-o în 1901.
• 1902 – Termină Facultatea de Ştiinţe din Paris obţinând licenţa în fizică, mecanică şi matematică.
• 1904 – Obţine titlul de doctor la Universitatea din Sorbona cu teza Cercetări asupra efectului magnetic al corpurilor electrizate în mişcare.

Activitate

• Activitatea didactică
Îşi începe activitatea didactică la Universitatea din Lille unde funcţionează în calitate de conferenţiar la catedra de electrotehnică. În 1905, se reîntoarce în ţară. În acelaşi an se înfiinţează la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti catedra de electricitate unde Nicolae Vasilescu-Karpen începe să predea cursul de electricitate şi electrotehnică şi unde va activa timp de 35 de ani. A fost numit Rector în 1920 şi a deţinut această funcţie până în 1940. A introdus cursuri pentru învăţarea limbilor străine pentru a le asigura studenţilor condiţiile de bază de documentare din literatura de specialitate publicată, evident, într-o altă limbă decât limba română. A înfiinţat doctoratul în inginerie.

Mai mult +

• Activitatea de cercetare
A studiat mecanismul zborului păsărilor pe vânt variabil. A avut contribuţii teoretice şi practice originale în domeniile: electricitate, electrostatică, electromagnetism, telegrafia fără fir, pile electrice, aerodinamică, termodinamică, în electrochimie şi chimia fizică. În 1909 a propus, în premieră, printr-o notă intitulată „Asupra telefoniei la mare distanţă” şi adresată Academiei de Ştiinţe din Paris, folosirea curenţilor purtători de înaltă frecvenţă pentru telefonia prin cablu la mare distanţă, procedeu folosit în telefonia fără fir.
• Invenţii
O realizare de o valoare inestimabilă o reprezintă Pila Karpen, sau pila K, care funcţionează folosind exclusiv temperatura mediului ambiant. Prin conceperea acestora craioveanul Vasilescu-Karpen şi-a adus o contribuţie remarcabilă la realizarea mijloacelor tehnice necesare zborului pe Lună şi anume sursa de energie, adică pila electrică.
• Lucrări importante
În literatură sunt citate peste 30 de lucrări publicate, dintre care cele mai importante sunt:
1904 – Recherches sur l'effect magnetique des corps electrise en mouvement (teza de doctorat, Paris, 1904)
1925 – Manual de electrotehnică generală (1925)
1942 – Electricitate (1942)
1957 – Fenomene şi teorii noi în electrochimie şi chimie fizică (1957)

Mai puțin -

Povești care ne merg la suflet

O realizare de o valoare inestimabilă o reprezintă Pila Karpen, sau pila K, care funcţionează folosind exclusiv temperatura mediului ambiant. Prin conceperea acestora craioveanul Vasilescu-Karpen şi-a adus o contribuţie remarcabilă la realizarea mijloacelor tehnice necesare zborului pe Lună şi anume sursa de energie, adică pila electrică. A început să lucreze la teoria unei pile electrice care să genereze energie la nesfârşit încă înainte de Primul Război Mondial, dar Brevetul l-a obţinut în 1922. Lucrarea teoretică se referă la dimensiunile pe care trebuie să le aibă aparatul şi materialele din care trebuie construit. Vasilescu-Karpen susţine în această lucrare că pila inventată de el va furniza energie electrică la nesfârşit.
După ce teoria a fost gata, s-a apucat de lucru. Vroia să demonstreze printr-un prototip că ceea ce calculase era corect. Prototipul a fost gata în 1950. El a realizat două pile electrice legate în serie, care alimentau un minimotor galvanometric. Acesta, la rândul său, mişca o paletă conectată la un comutator. La fiecare jumătate de rotire paleta deschidea circuitul, pentru ca la a doua jumătate de rotaţie să-l închidă. Timpul de rotaţie era calculat în aşa fel încât pilele să aibă timp de reîncărcare, respectiv pentru refacerea polarităţii în perioada cât circuitul era deschis. Motorul şi paletele aveau drept scop demonstrarea faptului că pilele furnizează energie electrică.
Ieşit din comun este faptul că o pilă electrică, adică strămoşul bateriilor de azi nu poate funcţiona mai mult de 5-10 ani, deoarece unul dintre electrozi se corodează, iar înlocuirea lui înseamnă, de fapt, o pilă electrică nouă. Pila Karpen, care există la Muzeul Tehnicii din Bucureşti, funcţionează şi azi, dupa 60 de ani de la construire.

Autori

  • Lateş Mihaela
  • Andrieş Alexandra

Legături utile