Emanuil Gojdu

Susţinător al drepturilor românilor din Transilvania în perioada Imperiului Austro-Ungar

Data și locul nașterii

9 Februarie 1802, Oradea

Data și locul morții

3 Februarie 1870, Budapesta

Educație

• 1820-1821 – Urmează cursurile Academiei de Drept din Oradea
• 1821-1822 – Studiază dreptul la Academia din Bratislava
• 1822-1824 – Îşi continuă activitatea universitară în drept la Budapesta
• 1824 – Obţine diploma de avocat în Budapesta, urmând mai apoi să o obţină şi pe cea de notar

Activitate

• 1824 – Devine stagiar în cadrul cabinetului lui Mihail Vitcovici
• 1824 – Se instalează la Budapesta ca avocat şi politician. Ajunge cunoscut ca autoritate avocaţială pentru cauzele criminale

Mai mult +

• 1832 – Se căsătoreşte cu Anastasia Pometa, care avea o avere de 32.000 de florini
• 21 mai 1848 – Redactează împreună cu Ioan Dragoş, Gheorghe Fonnai şi Nicolae Jiga o proclamaţie prin care se dorea a avea loc la Timişoara o adunare populară; aceasta adunare ar fi putut servi românilor din Transilvania ca modalitate de a ajunge la un compromis cu maghiarii
• 21 mai 1848 – A redactat „Petiţia neamului românesc din Ungaria şi Banat″, prin care se exprimă aderenţa la Casa de Habsburg şi se cerea independenţa românilor faţă de Mitropolia sârbească de la Carloviţ
• 1848 – Semnează Programul Politic de la Pesta al Revoluţiei din 1848; în acest program se făcea referinţă la libera folosinţă a limbii române. De altfel Emanuil Gojdu a fost un mare luptător pentru obţinerea drepturilor românilor din Transilvania
• 1861 – Este denumit prefect al judeţului Caraş
• 1863 – Se căsătoreşte cu Melania Dumcia, fiica unui bancher
• În calitate de Comite Suprem de Lugoj – reprezentant al administraţiei centrale ungure – a alocat fonduri pentru construirea unui liceu românesc
• Ca şi deputat al Parlamentului de la Budapesta a susţinut recunoaşterea drepturilor comunităţilor româneşti, în special cu privire la învăţământul în limba maternă
• A militat pentru normalizarea relaţiilor dintre români şi maghiari şi pentru recunoaşterea unui statut normal pentru românii din Transilvania; de altfel a fost cunoscut pentru calităţile sale diplomatice
• 4 noiembrie 1869 – Îşi redactează testamentul, lăsându-şi averea „acelei părţi a națiunii române din Ungaria şi Transilvania care aparţine la confesiunea orientală ortodoxă″; scopul acestui testament a fost de a-i ajuta pe studenţii români şi pe preoţi, Gojdu fiind un mare militant al religiei ortodoxe
• 1869 – Prin intermediul testamentului, înfiinţează Fundaţia Gojdu
• 1870-1917 – Aceasta este perioada în care funcţionează Fundaţia Gojdu, acordând foarte multe burse studenţilor români, printre care şi Traian Vuia, Octavian Goga, Victor Babeş şi Petru Groza
• 1945 – Mare parte din averea lui Gojdu, inclusiv fundaţia, sunt naţionalizate de către regimul comunist din Ungaria
• Singura clădire care a rămas statului român este cea a Colegiului Naţional Emanuil Gojdu din Oradea
• 2005 – S-a încercat recuperarea de la statul maghiar a patrimonului fundaţiei, dar fără succes

Mai puțin -

Povești care ne merg la suflet

• „Mă voi strădui din toate puterile spre ridicarea şi înaintarea, atât materială cât şi spirituală a neamului meu... voi lucra ca român şi ca patriot. Persoana mea nu e decât mijloc, prin care unul dintre drepturile cele mai sfinte ale românilor se realizează; şi tot meritul meu este că sunt şi am fost totdeauna român ″ (Emanuil Gojdu)

Autori

  • Ioana Tăbuşcă

Legături utile