Simion Bărnuţiu

Vocea românilor din Transilvania

Data și locul nașterii

21 Iulie 1808, Bocşa, judeţul Sălaj

Data și locul morții

28 Mai 1864, valea Almaşului, Fântâna Gorgana

Educație

• 1817-1820 – Şcoala normală din Şimleul Silvaniei
• 1820-1825 – Gimnaziul catolic din Carei
• 1826-1830– Cursurile Seminarului Teologic din Blaj. Este hirotonisit preot greco-catolic.
• 1846-1848 – Academia Săsească de Drept, Sibiu
• 1850-1852 – Facultatea de Drept din Viena
• 1852-1854 – Finalizarea studiilor juridice la Pavia, Italia
• 6 iunie 1854 – Obţine diploma de doctor în drept la Universitatea din Pavia

Activitate

Istoric, filosof, profesor, liderul mişcării revoluţionare din Transilvania, ilustru cărturar, om politic, a militat întreaga sa activitatea pentru interesele naţionale ale poporului român. A fost unul dintre organizatorii şi conducătorii Revoluţiei Române de la 1848 din Transilvania. A participat la Adunarea Naţională de la Blaj din 18/30 aprilie 1848 şi la cea din mai 1848. Concepe şi distribuie celebrul său manifest Proclamaţia din 24-25 martie 1848, în care enunţă meditaţiile sale începând din 1842 despre naţiunea română şi soarta românilor din Transilvania.
• 1929 – Profesor de sintaxă la gimnaziul din Blaj
• 1830 – Arhivar consistorial la Blaj
• 1830-1833 – Profesor de filosofie, având şi funcţia de prefect al seminarului din Blaj
• 1834 – Notar consistorial la Blaj
• 1842 – Ca reacţie la o lege care impunea maghiarizarea administraţiei şi sistemului şcolar din Principatul Transilvaniei, Simion Bărnuţiu a redactat un document deosebit de important, Protestul Consistoriului din Blaj, care a constituit una dintre cele mai dure luări de poziţie ale intelectualilor greco-catolici ardeleni, împotriva celor care doreau să le „răpească naţionalitatea”, după cum se exprima chiar Simion Bărnuţiu.
• 1843 – A fost unul dintre iniţiatorii protestului înaintat către Dieta aulică, limba română fiind ameninţată prin oficializarea forţată a limbii maghiare în şcoli şi administraţie. Ca urmare, Simion Bărnuţiu este exclus din învăţământ.
• 18 aprilie 1848 – A organizat Adunarea din Duminica Tomii, la care se hotărăşte convocarea Marii Adunări de la Blaj
• 3-5 mai 1848 – Este ales vicepreşedinte al Marei Adunări Naţionale de pe Câmpia Libertăţii din Blaj. Ţine discursul celebru de la Blaj. Principalele idei care au stat la baza discursului au fost: Marea Adunare Naţională trebuie să şteargă iobăgia şi să proclame independenţa naţiunii române; Unio Trium Nationum, Tripartitul, Aprobatele şi Compilatele să fie abrogate şi să nu fie înlocuite cu o unire nefirească.
• 1850 – După înfrângerea revoluţiei, pleacă la Viena şi se înscrie la Universitate. Din cauza intervenţiilor poliţiei imperiale pleacă în Italia, împreună cu A.T. Laurian, pentru a-şi continua studiile.
• 1854-1860 – La recomandarea lui A. T. Laurian, inspector general al şcoalelor din Moldova, domnitorul Al. Ghica, îi oferă un post de profesor la fosta Academie Mihăileană.
• 1860-1864 – După înfiinţarea Universităţii din Iaşi, trece la facultatea de drept, unde predă dreptul roman, dreptul natural, privat şi public, logica şi filosofia. Alexandru Ioan Cuza îi propune să devină rector, dar refuză.

Mai mult +

Opere<
• Dreptul public al românilor (Iaşi, 1867)
• Dreptul natural privat (Iaşi, 1868)
• Dreptul natural public (1870)
• Dreptul ginţilor natural şi poziţia politică (doctrina constituţiunii)
• Constituţiunile statelor principale cu introducţiuni
• Antropologia
• Psihologia empirică
• Enciclopedia filozofiei teoretice
• Logica
• Metafizica
• Estetica
• Ştiinţa virtuţii
• Pedagogia
• Românii şi ungurii. Discurs rostit în catedrala Blajului, 2(14) mai 1848, cu introducere şi comentar de G. Bogdan-Duică, Cluj, 1924
• Discursul de la Blaj şi scrieri de la 1848 , prefaţă de Ion Raţiu, ediţie îngrijită de Ioan Chindriş, Cluj-Napoca, 1990
• Istoria filosofiei, ediţie princeps după manuscris inedit coordonată de Ioan Chindriş, I-II, Editura România Press, Bucureşti, 2000-2002 (colaboratori: Ioan Chindriş, Mihai-Teodor Racoviţan, Gavril Matei şi Ionuţ Isac)
• Flosofia după W. T. Krug, ediţie princeps după manuscris inedit, studiu introductiv de Ionuţ Isac, text îngrijit, cronologie şi notă asupra ediţiei de Ioan Chindriş, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2004

Mai puțin -

Povești care ne merg la suflet

Nicolae Iorga scria despre Simion Bărnuţiu astfel: „Cine nu ştie vestita lui cuvântare către adevăratul popor, către miile de săteni doritori de a-şi afla vestea mântuirii din robie şi nedreptate – cuvântare ţinută-n Câmpul cel nou al Libertăţii, la 3 mai 1848? Peste câţiva ani Bărnuţiu predica la Iaşi, în lecţii de drept, crezul naţional românesc, scoţând din teoriile sale, răbdător dezvoltate, încheierea că suntem un neam şi trebuie să clădim toate ale noastre pe conştiinţa acestei fiinţi deosebite, fireşti şi legitime a neamului nostru”.
Citate
• „Libertatea cea adevărată a oricărei naţiuni nu poate fi decât naţională...nu există libertate atunci când nu-ţi poţi păstra şi afirma liber naţionalitatea... libertatea fără naţionalitate nu se poate înţelege la nici un popor de pe pământ.”
• „Fericirea nu se poate dobândi fără cultură.”
• „Nimeni nu poate să fie nici înţelept, nici filosof dacă nu are purtări bune pe lângă ştiinţe şi cunoştinţe întemeiate.”

Autori

  • Bandac Vlad Constantin

Bibliografie

  • Ioan Chindriş, Simion Bărnuţiu – Suveranitate naţională şi integrare europeană, Cluj-Napoca, 1998
  • Radu Pantazi, Simion Bărnuţiu – Opera şi gândirea, Bucureşti, 1967
  • Stelian Neagoe – Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007,
  • Florian Tucă, Constantin Ucrain – Locuri şi monumente paşoptiste, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1988.

Legături utile