Primul cardinal al românilor, făuritor al Marii Uniri
Data și locul nașterii
30 Ianuarie 1885, Milaşul Mare
Data și locul morții
28 Mai 1970, Bucureşti
Educație
• Începe şcoala în satul natal, numit în vremea aceea Milaşul Mare, apoi urmează gimnaziul lutheran din Reghin, liceul romano-catolic la Târgu Mureş şi liceul confesional greco-catolic din Blaj
• În 1904 şi-a început studiile teologice, fiind trimis în scurt timp la Colegiul De Propaganda Fide din Roma
• În 1906 a primit titlul de doctor în Filosofie, iar în 1910 cel de doctor în Teologie
• La 27 martie 1910, a fost hirotonit preot de episcopul Vasile Hossu
Activitate
• A ocupat, pe rând, funcţiile de protocolist, arhivar, bibliotecar, apoi vicar şi secretar al episcopului Vasile Hossu la Episcopia de Lugoj
• După moartea vărului său s-a înrolat voluntar, ca preot militar, în grad de sublocotenent, la Serviciul Spiritual (Duhovnicesc) al Corpului VII de Armată-Timişoara
• La 3 martie 1917 împăratul Carol I al Austriei l-a numit episcop. Numirea a fost confirmată de papa Benedict al XV-lea în data de 17 aprilie 1917, iar hirotonirea episcopală a avut loc în data de 4 decembrie 1917
• A citit la 1 decembrie 1918 mulţimilor adunate la Marea Adunare Naţionale de la Alba Iulia proclamaţia de unire a Transilvaniei cu Regatul României
• S-a opus cu eroism la mascarada autointitulată întoarcerea credincioşilor greco-catolici români la Biserica Ortodoxă
• La 1 octombrie 1948, a dat un Decret de Excomunicare (ipso facto) a participanţilor la Adunarea de la Cluj, a celor 37 de preoţi greco-catolici care urmau să hotărască ruperea credincioşilor greco-catolici români de Biserica Romei, la ordinul lui Stalin şi al slugilor sale din România
• La 28 aprilie 1969, a fost numit cardinal in pectore de către Papa Paul al VI-lea deoarece, din cauza regimului comunist din acea vreme, o astfel de titulatură, făcută publică, i-ar fi adus şi mai multe neajunsuri
• Este şi autorul unor tulburătoare Memorii apărute, ulterior, în anul 2003, într-un volum tipărit la Editura „Viaţa Creştină" din Cluj sub titlul: „Credinţa noastră este viaţa noastră – Memoriile cardinalului Dr. Iuliu Hossu".
• Cardinalul dr. Iuliu Hossu a murit în 28 mai 1970, la Spitalul Colentina din Bucureşti
Povești care ne merg la suflet
• Iuliu Hossu a fost cel care a înmânat Actul Unirii Regelui Ferdinand I al Românilor
• Refuzând trecerea la ortodoxie, Iuliu Hossu a fost arestat la 28 octombrie 1948 şi va rămâne privat de libertate timp de 22 de ani, trecând prin diverse închisori şi locuri de domiciliu obligatoriu. Între 25 mai 1950 şi 4 ianuarie 1955 a fost închis împreună cu alţi 50 de preoţi şi episcopi greco şi romano-catolici în penitenciarul Sighet. I s-a stabilit apoi domiciliu obligatoriu pe termen nelimitat, întâi la mănăstirea Ciorogârla, apoi la mănăstirea Căldăruşani.
• Deşi mulţi l-au sfătuit să plece odată cu ocupaţia horthystă, el le-a răspuns: „Rămân alături de credincioşii mei să le împărtăşesc soarta. Credinţa noastră este viaţa noastră“.
• Ultimele sale cuvinte au fost: „Lupta mea s-a sfârşit, a voastră continuă."
• În timpul liturghiei Recviem, celebrată la Paris, la 17 octombrie 1973, pentru odihna sufletului cardinalului Iuliu Hossu, arhiepiscopul Parisului, Cardinalul François Marty, spunea că „forţa Spiritului i-a dat puterea să nu se supună niciodată, să rămână un om în picioare în chiar momentul când mâinile şi picioarele erau legate", că datorită credinţei lui tenace, „el a permis Bisericii Sale să nu moară, ea care este din 1948...o Biserică a Tăcerii." Câteva citate memorabile
• „Marea revizuire s-a făcut la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia, când Dumnezeu, judecând ca un atotputernic, a şters nedreptăţile veacurilor şi a restabilit dreptatea imanentă. Biruinţa acestui neam a fost biruinţa lui Dumnezeu.”
• „Dacă pentru strămoşii noştri romani toate drumurile duceau la Roma, pentru noi, românii ardeleni, toate drumurile duc la Bucureşti. Acesta este Sionul Neamului Românesc...”
Autori
Chitoraga Dumitru
Bibliografie
Ioan M. Bota, Istoria Bisericii universale şi a Bisericii româneşti de la origini până în zilele noastre, Casa de Editură Viaţa Creştină, Cluj-Napoca, 1994
Alexandru Mircea, Pamfil Cârnaţiu, Mircea Todericiu, Biserica Română Unită, Madrid, 1952
Acasă
