Ion Gheorghe Duca

Lider liberal, deputat la 28 de ani, ministru la 35, reputat orator

Data și locul nașterii

20 Decembrie 1879, Bucureşti

Data și locul morții

29 Decembrie 1933, Sinaia

Educație

• 1897 – absolvent al Liceului „Sfântul Sava”
• 1890 – Licenţiat al Facultăţii de drept din Paris
• 1902 – Obţine, la Paris, doctoratul în drept cu lucrarea „Les sociétés coopératives en Roumanie”
• Ucenic la „şcoala politică” a lui Ion C. Brătianu

Activitate

• Revenit în ţară, Duca intră iniţial în magistratură ca ajutor de judecător la Tribunalul Râmnicu Vâlcea, iar după numai trei luni a fost numit director al Casei Centrale a Băncilor Populare de către Vintilă Brătianu
• Devine membru al Partidului Naţional Liberal, iar în 1907 este ales deputat de Vâlcea.
• 1908 – Devine reprezentant al Partidului Naţional Liberal
• La data de 4 ianuarie 1914 este numit la conducerea Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice
• 1922 – Este numit ministru de externe al României, susţinător al Micii Înţelegeri cu scopul de a împiedica revizionismul Ungariei
• 1924 – A fost ales preşedinte al Comisiei pentru reducerea armamentelor şi, în această calitate, vicepreşedinte al Adunării Generale a Societăţii Naţiunilor
• A fost ministru de Interne într-o perioadă marcată puternic de frământările politice care au avut loc după moartea regelui Ferdinand I (20 iulie 1927) şi a primului-ministru Ion I. C. Brătianu (24 noiembrie 1927).
• 28 decembrie 1930 – Congresul PNL l-a ales pe Ion G. Duca în funcţia de preşedinte al partidului
• 14 noiembrie 1933 – I.G. Duca a fost desemnat prim-ministru. Imediat după numire scoate în afara legii Garda de Fier.
• A fost ucis după scurtă vreme în gara Sinaia, de Nicolae Constantinescu, un susţinător al Gărzii de Fier.

Povești care ne merg la suflet

• I. G. Duca a fost chemat la Sinaia, imediat după câştigarea alegerilor, pentru o întrevedere cu Carol al II-lea. A plecat cu primul tren, cu pază foarte puţină, fără să ştie că într-un vagon alăturat călătoreau asasinii: Nicolae Constantinescu, Doru Belimaci, Ioan Caranica. După întâlnirea cu regele de la Peleş, Duca trebuia să revină la Bucureşti cu trenul de 21 şi 15 minute. Trenul a întârziat o oră, fapt ce nu i-a descumpănit pe asasini, care l-au aşteptat pe peron. Până la vagonul guvernamental mai avea de făcut câţiva paşi. Ar fi trebuit să intre prin biroul şefului de gară, dar cineva a uitat să îl anunţe. O explozie, un nor de fum, o petardă aruncată în calea lui I. G. Duca. În panica momentului, Nicolae Constantinescu i-a pus o mână pe umăr şi apoi i-a tras o rafală de cinci gloanţe în ceafă. A murit pe loc. Aceasta este, pe scurt, povestea morţii, la 29 decembrie 1933, a primului ministru I. G. Duca.
• Deşi timp de două decenii a deţinut înalte demnităţi în stat, I. G. Duca a murit sărac. În timpul vieţii locuise cu chirie într-un modest apartament, fusese proprietarul a 5 ha de pământ la ţară, călătorise în străinătate ca şef de partid la clasa a treia, iar ca prim ministru se găseşte asupra lui suma de 85 de lei (echivalentul a 30 de ziare). I.G. Duca a rămas în istorie un model datorită corectitudinii, integrităţii, inteligenţei, curajului său şi credinţei în valorile democraţiei.

Autori

  • Rubică Ioana Raluca

Legături utile