Gheorghe Marinescu

Fondatorul Şcolii Româneşti de Neurologie şi Neuropatologie

Data și locul nașterii

28 Februarie 1863, Bucureşti

Data și locul morții

15 Mai 1938, Bucureşti

Educație

• În 1874, la 9 ani a fos înscris la Seminarul Central.
• În 1882, la absolvirea Seminarului, a refuzat să continue studiile teologice. În acelaşi an, şi-a dat diferenţa de liceu şi bacalaureatul şi s-a înscris la două facultăţi: Facultatea de Medicină şi Şcoala de poduri şi şosele, renunţând după un an la cea din urmă.
• A continuat în 1889 studiile la Paris, cu sprijinul lui Victor Babeș, în al cărui laborator de Anatomie Patologică și Bacteriologie începuse să lucreze ca preparator.
• Între 1890 și 1896 a întreprins călătorii de studiu în Germania, Anglia, Belgia și Italia.
• Gheorghe Marinescu a susţinut, la Facultatea de Medicină din Paris, în anul 1897, teza de doctorat intitulată „Mâna suculentă în siringomielie”.

Activitate

• A înfiinţat primul serviciu de neurologie din ţară şi prima catedră de neurologie.
• A efectuat numeroase cercetări experimentale.
• A adus contribuţii importante şi în ceea ce priveşte neuroinfecţiile.
• A publicat peste o mie de lucrări din domeniile: neuroanatomie normală şi patologică, neurologie, neurofiziologie, histochimie şi citochimie, culturi de ţesuturi şi gerontologie.
• În 1887, a făcut parte din comitetul de redacţie al revistei „Spitalul” şi a publicat în limba franceză în revista medicală română „Progresul Medical Român”, prima sa lucrare ştiinţifică intitulată „Note asupra a patru observaţii de mielită transversă lombară”.
• În 1889 a fost ales preşedinte al societăţii Studenţilor în medicină.

Mai mult +

• A fost admis să lucreze în cel mai mare spital din Franţa, spitalul Salpêtrière.
• În 1890 a prezentat preparate microscopice în cadrul cursului asupra nevritei periferice. Tot în 1890, a plecat în Germania, unde a executat tehnici de neuropatologie în laboratorul lui Weigert şi în laboratorul lui Du Bois Reymond.
• În 1894, lucrarea efectuată împreună cu neurologul francez Serieux asupra tratamentului epilepsiei, a primit premiul I al Academiei de Medicină din Bruxelles.
• În anul 1896, prin contribuția cu tehnică și operator din partea fraților Lumière, a realizat câteva filmulețe pe teme medicale.
• În luna mai a anului 1897 a fost numit medic şef al Spitalului Pantelimon.
• Până în 1897, Marinescu a vizitat clinici şi laboratoare din Anglia, Olanda şi Italia.
• În 1899 Marinescu a introdus în clinica sa medota cinematografică în neurologie, studiind tulburările de mers în hemiplegie.
• În 1899, la 36 de ani, a devenit profesor la Clinica de Boli Nervoase şi la Facultatea de Medicină din Bucureşti. De asemenea, a fost membru corespondent al Academiei Române până în 1906, când a devenit membru titular.
• În 1919 a primit premiul Achucarro al Academiei din Madrid.
• În 1925 Charcot i-a oferit posibilitatea de a lucra în laboratoarele de histopatologie.

Mai puțin -

Povești care ne merg la suflet

• Gheorghe Marinescu a rămas orfan de tată de la vârsta de 1 an. Mama, lipsită de orice sprijin a reuşit să-l înscrie ca bursier la Seminarul Central. Şi-a restituit cheltuielile făcute la Seminar, cu banii strânşi din meditaţiile oferite pe parcursul liceului.
• În 1925, profesorul francez Sergente afirma: „Aici localurile sunt sărace şi materialele rudimentare, dar omul care lucrează în aceste clădiri, le însufleţeşte cu puterea creierului său.”
• Huston Merrit, preşedintele Societăţii de Neurologie din SUA, scria la un sfert de secol de la moartea lui Marinescu: „Marinescu nu a făcut multe doar pentru neurologia românească, nu numai pentru neurologia americană, ci şi pentru progresul neurologiei în întreaga lume.”
• Din testamentul lui Gheorghe Marinescu: „Plecând în lumea din care nimeni nu s-a întors vreodată, n-aşi voi să supăr pe nimeni, dar adevărul totuşi trebuie spus: prea multă nedreptate este în blagoslovita Ţară Românească”.

Autori

  • Gabriela Ivaşcu
  • Alice Teşoi

Legături utile