Dimitrie Leonida

Pionier al electrificării României

Data și locul nașterii

23 Mai 1883, Fălticeni

Data și locul morții

14 Martie 1965, Bucureşti

Educație

• 1890-1894 – Şcoala primară la Galaţi, Buzău şi Bucureşti
• Primele două clase de liceu le urmează la Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti
• Gimnaziul la „Mircea cel Bătrân”, Constanţa (clasele III-IV de liceu)
• Liceul „Mihai Viteazul”, Bucureşti (din clasa a V-a, promoţia 1902)
• 1903-1908 – Şcoala Politehnică din Charlottenburg, Berlin; în anul IV va concepe proiectul „Metropolitanului din București”, iar proiectul de diplomă va avea ca temă „Complexul hidroenergetic al Bistriţei lângă Bicaz”.
• 1919 – Efectuează călătorii de studii în Franţa, Anglia, Elveţia, Italia şi Statele Unite ale Americii, pentru documentare în domeniul organizării învăţământului în şcolile de ucenici

Activitate

• 1908-1913 – Deși a avut oferte de la renumita firmă Siemens pentru un contract pe 5 ani și de la Școala Politehnică din Charlottenburg pentru un post de asistent, Dimitrie Leonida s-a întors în România cu titlul de inginer electroenergetician și s-a angajat la Primăria capitalei, unde s-a ocupat cu proiectarea sistemul de distribuţie a energiei electrice în Bucureşti
• 1908 – Înfiinţează prima şcoală medie de electricieni şi mecanici din România
• 1909 – Organizează primul muzeu tehnic din România pe lângă Şcoala de electricieni şi mecanici, muzeu care astăzi îi poartă numele
• 1910-1912 – Barbu Delavrancea, primarul capitalei, îl solicită pe Dimitrie Leonida să realizeze un proiect de modernizare a uzinei electrice Grozăveşti, astfel aceasta devenind cea mai mare uzină termoelectrică din ţară
• 1913 – Înfiinţează întreprinderea electrotehnică „Energia”; proiectează uzina electrică de la Botoşani şi o extinde pe cea de la Focşani
• 1917 – Începând primul război mondial în 1916, ing. Dimitrie Leonida fiind mobilizat ca locotenent, primeşte ordinul de a înfiinţa un post telegrafic fără fir (staţie radiotelegrafică) la Roman, post care a adus mari servicii armatei române. Aceasta a fost una dintre primele stații de emisie radiotelegrafică din România
• 1937 – Director tehnic şi director general al Societăţii de gaz şi electricitate
• 1924-1941 – Profesor la Şcoala Politehnică din Timişoara
• 1941-1945 – Profesor la Politehnica din Bucureşti
• 1942-1945 – Director al Direcţiei electrificării din CFR; realizează electrificarea căii ferate Ploieşti-Braşov
• 1948 – Iese la pensie, dar continuă să lucreze în Consiliul superior al CFR şi la Institutul de studii şi proiectări hidroenergetice (ISPE)
• 1954 – Laureat al Premiului de Stat

Mai mult +

Funcţii deţinute
• 1920 – Membru al „American Institute of Electrical Engineers”
• 1920 – Membru al „American Associations for the Advencement of Science”
• 1935 – Membru al Royal Society of Arts din Londra
• 1935 – Membru al Academiei de Ştiinţe, secţia tehnică
• 1923 – Membru în Comisia interimară a Bucureştiului
• 1924 – Consilier tehnic pentru electricitate în Ministerul Industriei şi Comerţului
• 1925 – Preşedinte al Comisiei regulamentului electricităţii în mine
• 1926 – Membru în Consiliul superior al apelor
• 1929 – Membru în Consiliul superior al administraţiei întreprinderilor şi avuturilor publice
• 1945-1948 – Consilier superior al CFR
• 1950-1955 – Consilier în cadrul Departamentului Energiei Electrice

Mai puțin -

Povești care ne merg la suflet

• Dimitrie Leonida nu a fost singurul nume ilustru din familia sa. Fratele său, sculptorul Gheorghe Leonida este cel care a realizat schiţele folosite pentru realizarea celebrei statui a lui Iisus din Rio de Janeiro, sora sa Elisaa fost prima femeie inginer din lume, iar sora sa Adela a fost medic oftalmolog, primul specialist din România care a utilizat curentul electric în tratamentul cataractei.
• Ideea metroului în Bucureşti aparţine tânărului student Dimitrie Leonida, fiind prezentată în proiectul „Metropolitanului din București”, bazat pe documentaţia proiectelor de la Hoch und Untergrundbahn (Administraţia trenului aerian şi subteran din Berlin).
• După încetarea primului război mondial Nicolae Titulescu a propus ca ing. Dimitrie Leonida să întocmească un raport privind starea economică a României şi în perioada antebelică şi perspectivele dezvoltării în viitor, deoarece în acel timp se discuta cuantumul şi forma ajutorului necesar României pentru refacere. Sarcina deosebit de grea i-a permis lui Dimitrie Leonida să cunoască exact starea economică a ţării şi nevoile ei cele mai strigente.
• Dimitrie Leonida obişnuia să le spună elevilor săi: „Scumpi elevi, nu uitaţi un proverb care spune: odihnesc, ruginesc. Munciţi fără preget, căci munca vă va fi răsplătită”.

Mai mult +

• În anul 1908 Dimitrie Leonida susţine la Şcoala Politehnică din Charlottenburg proiectul de licenţă cu tema „Complexul hidroenergetic al Bistriței lângă Bicaz”. Proiectul pentru utilizarea căderii Bistriţei şi pentru electrificarea aproape a întregii Moldove, prevedea o mare uzină în satul Stejarul, în comuna Pângăraţi şi închiderea Bistriţei printr-un baraj de 60 m înălţime, la punctul Izvorul Muntelui, 2 km mai sus de Bicaz. Prin această lucrare se forma un lac de 20 km lungime. Lacul ar fi avut un considerabil volum, de peste 400 milioane metri cubi de apă, suprafaţa inundată fiind de 1678 ha, din care 507 ha ar reprezenta terenurile deja inundabile de pe malurile Bistriţei. pre a se căpăta o cădere mare, apa din lac urmează să treacă - printr-un tunel - muntele Botoşanului, ocolindu-se astfel bucla pe care o face Bistriţa la Bicaz şi ieşind direct la Stejarul, unde este proiectată uzina principală. În anul 1950, Dimitrie Leonida pune la dispoziţia specialiştilor materialul documentar strâns încă din 1906, cu privire la proiectul hidrocentralei de la Bicaz. Instaurarea regimului comunist în Romania - din anul 1945 - care urmărea dezvoltarea industriei grele a relansat planul construirii barajului de la Bicaz şi hidrocentrala Stejaru. În acest context Institutul de Studii şi Proiectări Energetice Bucureşti, începe un program de măsurători pe valea Bistriţei începând de la Vatra Dornei, în aval, pentru studierea debitelor de apă în diferite situaţii în funcţie de anotimp şi de precipitaţii. Pe baza studiilor elaborate la 13 noiembrie 1950 Consiliul de Miniştri a Republicii Populare Române decide construirea hidrocentralei de la Bicaz, odată cu planul de electrificare a României pe o perioadă de 10 ani (1951-1961). Aproximativ 20000 de oameni au lucrat pe şantierul hidrocentralei de la Bicaz şi 20 de sate au fost strămutate (însemnând peste 18000 de locuitori din circa 2300 de gospodării). Barajul are 127 metri înălţime şi la vremea respectivă era cel mai înalt din România şi al patrulea din Europa. Lacul de acumulare de la Izvorul Muntelui s-a „născut” oficial la 1 iulie 1960 (în prezenţa lui Dimitrie Leonida), odată cu închiderea ultimei porţi a barajului. Primul hidroagregat începea să producă energie electrică la Centrala hidroelectrică „V.I. Lenin” (astăzi „Dimitrie Leonida”) – Stejaru, comuna Pângăraţi în luna octombrie a anului 1960. Astfel, după 50 de ani, visurile şi proiectele de tinereţe ale lui Dimitrie Leonida au devenit realitate.

Mai puțin -

Autori

  • prof. Emanuela Cerchez

Legături utile