Vladimir Ghika Primul român beatificat de biserica catolică  Data și locul nașterii 25 Decembrie 1873, Istanbul, Turcia Data și locul morții 16 Mai 1954, Jilava, Bucureşti Educație • 1879-1893 – A urmat şcoala elementară şi liceul la Toulouse, Franţa
• 1893-1895 – Urmează la Paris „Facultatea de Ştiinţe Politice”; frecventează cursuri de medicină, botanică, artă, litere, filosofie, istorie şi drept;
• 1895-1898 – Îşi continuă studiile în România, în mod privat, întorcându-se în ţară datorită unei boli, respectiv anghinei pectorale;
• 1898-1904 – Urmează Facultatea de Filosofie-Teologie a dominicanilor în Roma (Angelicum); obţine licenţa în filosofie şi doctorat în teologie;
• 1902 – face mărturisirea de credinţă catolică
Activitate • 1906-1923 – Misionar laic
• 1906-1914 – Activitate culturală şi caritabilă în România: Vladimir Ghika este cel care deschide primul dispensar gratuit „Bethleem Mariae” la Bucureşti; pune bazele marelui spital şi sanatoriu „Sf. Vincenţiu de Paul”; participă la serviciile sanitare în războiul balcanic; se dedică îngrijirii bolnavilor de holeră de la Zimnicea;
• 1914-1917 – Activitate culturală şi caritabilă la Roma. În timpul Primului Război Mondial s-a ocupat de misiuni diplomatice, de victimele cutremurului de la Avezzano, de tuberculoşii din ospiciul din Roma, de răniţii de război;
• 1917-1923 – Activitate culturală la Paris.
• 7 octombrie 1923 – Vladimir Ghika este hirotonit preot la Paris de către Cardinalul Dubois. Este numit la Biserica străinilor din Paris, astăzi Biserica Sf. Ignațiu
• 1923-1939 – Este preot, la Paris. Membru al Comitetului permanent pentru Congresele Euharistice Internaţionale. Desfăşoară misiuni apostolice în diferite părţi ale lumii
• 1939-1954 – Revine în România, preot în comunitatea romano şi greco-catolică
• 1952 – După venirea la putere a comuniştilor, este arestat. Moare în închisoare în 1954. Mai mult +
Scrieri publicate în limba franceză
• 1912 – „Méditation de l’Heure Sainte”, prima ediţie;
• 1923 – „Pensées pour la suite des jours”, prima ediţie;
• 1923 – „La visite des pauvres”, prima ediţie;
• 1924 – „Les intermedes de Talloires”;
• 1924 – „La Messe byzantine dite de St-Jean Chrysostome”;
• 1928 – „Roseau d’Or”;
• 1929 – „La Sainte Vierge et le Saint Sacrement”;
• 1930 – „Vigile” (caietul IV), colecţie de gânduri;
• 1931 – „La femme adultère, mystere évangélique, pièce de théâtre”;
• 1932 – „La souffrance”, prima ediţie;
• 1932 – „La Liturgie du Prochain”, prima ediţie;
• 1932 – „La Présence de Dieu”, prima ediţie;
• 1970 – „Derniers témoignages [par] Mgr Vladimir Ghika. Présentés par Yvonne Estienne” – publicaţie postumă ce culege diferite alte gânduri nepublicate ale monseniorului
Scrieri publicate în limba română
• 1928 – „Sfânta Fecioară si Sfântul Sacrament” – discurs rostit de Vladimir Ghika la deschiderea Congresului Euharistic de la Sidney, Australia;
• „Femeia adulteră” – Mister evanghelic cuprinzând un prolog, un act, un epilog. Piesă teatrală (traducere realizată de Al. Lascarov-Moldovan în 1938);
• „Gânduri pentru zilele ce vin”, traducere realizată de Doina Cornea;
• „Convorbiri spirituale”, traducere realizată de Gheorghe Lascu şi Viorica Lascu;
• „Interludiile din Talloires”;
• „Ultimele mărturii, Vladimir Ghika”; prefaţă de Yvonne Estienne–traducere de Doina Cornea;
• „Fragmente postume. Texte inedite din arhiva Institutului Vladimir Ghika”, traducere realizată de Doina Cornea după documente nepublicate
Mai puțin - Povești care ne merg la suflet • Monseniorul Vladimir Ghica a fost propus spre beatificare. Propunerea, pornită din partea Arhidiecezei Bucureşti, se întemeiază pe un dosar ce cuprinde biografia acestuia, urmând a fi examinat de Congregaţia pentru Cauza Sfinţilor de la Vatican. La data de 27 martie 2013, papa Francisc a semnat decretul prin care Biserica recunoaşte martiriul lui Vladimir Ghika, ucis la 16 mai 1954. Monseniorul a fost beatificat pe data de 31 august 2013, Sfânta Liturghie fiind prezidată de Eminenţa Sa Cardinalul Angelo Amato. După beatificare, comemorarea sa liturgică va fi la 16 mai, data martirajului său.
• Vladimir Ghika este nepotul lui Grigore Alexandru Ghica, ultimul principe al Moldovei. Tatăl lui Vladimir Ghika a fost Ioan Grigore Ghica, diplomat, ministru de externe si al apărării al României.
• Papa Pius al XI-lea îl numeşte “marele vagabond apostolic”, datorită stilului liber şi practic de a acţiona.
Citate
• „Înălţimile nu sunt atât de cutreierate ca pieţele publice. Cu cât urci mai sus, cu atât ai mai puţini tovarăşi de drum.”
• „Împodobim cu denumirea de „civilizaţie” drumul parcurs de omenire de la omul cavernelor până la omul tavernelor.”
• „Nemulţumirea de sine nu înseamnă totdeauna căinţă, ea poate fi adesea efectul unui amor-propriu exasperat.” Mai mult +
• „Dumnezeu veghează, Dumnezeu veghează. Este marele veghetor al tuturor nopţilor – nopţi ce sunt pentru El nopţi îngrozitoare, nopţile minţii, nopţile inimii, nopţile naturii umane, nopţile răului al cărui întuneric coboară în orice moment asupra omenirii îndurerate. Cine ar putea spune cu câtă iubire ne veghează? Această iubire are un nume şi o calitate. Este o iubire infinită.”
• „Unele flori cresc numai acolo unde au căzut lacrimi.”
• „Cu cât o pasiune se dezlănţuie mai mult, cu atât mai mult ea înlănţuie.”
• „Florile ajung să parfumeze însăşi mâna care le striveşte.”
• „Singurătatea ar fi mai suportabilă dacă n-am fi atât de jalnic însoţiţi de noi înşine.”
• „E mai grav să nu ai ce oferi cu inima şi mintea decât să ai mâinile goale.”
• „Să suferi proporţional cu dragostea pe care o ai. Capacitatea de a suferi este în noi aceeaşi cu capacitatea de a iubi. Este, într-un fel, umbra ei arzătoare şi teribilă.”
Mai puțin - Autori Legături utile |
Acasă
